Proaspăt ales ca membru al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) la Congresul de la Buenos Aires, Octavian Morariu, preşedintele COSR şi al Asociaţiei Europene de Rugby (AER), a vorbit în exclusivitate pentru revista “Sport Revolution” despre atuurile care l-au propulsat în funcţie, recunoscând că această reuşită a fost posibilă datorită respectării unor sarcini atât sportive, cât şi extrasportive, dar şi datorită sprijinului oferit de autorităţile statului.
S.R. Cum vă simţiţi ştiind că sunteţi abia al patrulea român care a devenit membru al CIO, după Prinţul Bibescu, George Plagino şi Alexandru Şiperco?
Octavian Morariu: E o foarte mare bucurie personală, dar mă simt încărcat cu o foarte mare responsabilitate într-un dublu sens: numirea mea înseamnă că am devenit reprezentantul Comitetului Internaţional Olimpic în România; însă aceasta nu afectează cu nimic implicarea mea în sprijinul sportului românesc, în continuare îmi voi dedica toată energia şi pasiunea pentru binele sportul românesc. Acest dublu sens îmi permite să înţeleg mai bine anumite lucruri şi plasează România ca o destinaţie prioritară pentru Comitetul Internaţional Olimpic. Cooptarea mea în CIO este o confirmare a importanţei pe care o are România în sportul internaţional.
S.R. Care au fost atuurile dumneavoastră pentru această reuşită?
O.M. Au contribuit foarte mulţi oameni la acest succes. A fost o muncă în echipă realizată de mulţi ani. În primul rând, la bază stau cele peste 300 de medalii olimpice, sutele de medalii mondiale sau europene câştigate de români. De asemenea, a fost munca sportivilor şi a antrenorilor. Nu mă feresc să spun că am avut şi sprijinul autorităţilor, preşedintele Băsescu, care a militat pentru cooptarea mea în CIO, a contat foarte mult sprijinul pe care l-am avut din partea a doi premieri, Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta. Pe de altă parte, FOTE a cântărit mult în aşezarea României ca prioritate pentru CIO. Aici premierul Ponta a avut un rol determinant. Aceşti reprezentanţi ai autorităţilor m-au sprijinit în ceea ce am avut de gând să fac pentru sport, au înţeles mesajul meu, iar asta a contat enorm pentru mine. Nu pot să nu-i amintesc şi pe colaboratorii mei din COSR cu care lucrez de ani de zile, secretarul general Ioan Dobrescu, Geta Voicu, oamenii de la Izvorani, şeful meu de cabinet, Cristi Butariu. Fără ajutorul lor nu aş fi reuşit. A fost o muncă în echipă, exact ca la sport. Fiecare a avut rolul lui.
S.R. Credeţi că FOTE a cântărit decisiv în cooptarea dumneavoastră în CIO?
O.M. Nu pot să spun că a contribuit decisiv. Dacă ar fi fost un fiasco, atunci probabil ar fi cântărit decisiv în sensul rău (râde). FOTE a fost un element în continuitate, a fost o verigă din lanţ. Noi am construit centrul olimpic de la Izvorani, Casa Olimpică, Muzeul Sportului, am organizat conferinţe, seminarii. Peste toate, FOTE a venit ca o finalitate fericită.
S.R. Alegerea în CIO a fost şi un succes personal?
O.M. Sigur că este şi un succes personal, am muncit foarte mult. La un moment dat, cineva îmi contabiliza zilele petrecute în avion, pe drumuri, dar a renunţat ulterior pentru că s-a terminat hârtia (râde). Asta e fişa postului, trebuie să munceşti…
S.R. Şi Nadia Comăneci şi Ion Ţiriac şi-au dorit să fie în CIO, dar n-au reuşit…
O.M. Sunt foarte mulţi care au dorit să fie în CIO. Nadia şi Ion Ţiriac sunt două legende ale sportului românesc. Au o notorietate sportivă mult mai mare decât a mea. Probabil e o chestiune de conjunctură, de câte locuri sunt disponibile. Nu trebuie spus că eu am reuşit şi ceilalţi nu, e o mare greşeală. Fiecare are meritele lui pe plan sportiv. Eu trebuie să recunosc că cel care m-a împins pe calea olimpică a fost Ion Ţiriac, m-a susţinut, la fel şi Nadia. Am foarte mare respect şi gratitudine pentru cei doi.
S.R. Cum credeţi că va influenţa cooptarea dumneavoastră în CIO viitorul olimpic al României?
O.M. Lumea se gândeşte imediat că dacă a intrat Morariu acolo, să vezi ce avantaje va avea România! Aceasta e o abordare simpatică, dar lucrurile stau altfel. România are acum o altă posibilitate de dialog, de exprimare, de imagine, de mediatizare, dar nu putem spune că este un avantaj imediat, palpabil. Nu trebuie gândit că de acum înainte România va fi avantajată de arbitri, deoarece asta ar însemna că se întâmplă nişte lucruri pe dedesubt şi eu refuz să cred în aşa ceva.
S.R. Tokyo a câştigat cursa cu Istanbulul pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2020. Cum vedeţi această alegere?
O.M. Oamenii au ales ce e mai bine pentru sportivi şi pentru spectatori. Mai sunt şi criteriile legate de afinităţile personale, de prietenie şi fidelitate sportivă. Dar nu e niciun calcul politic, nu vă gândiţi că un bloc votează într-un fel sau altul în alt fel. Fiecare din cei 94 de membri şi-a exprimat propriul vot. E mult mai simplu şi transparent decât crede lumea.
S.R. În cadrul Congresului CIO de la Buenos Aires s-a stabilit că luptele rămân în programul olimpic…
O.M. M-am bucurat foarte mult, mai ales pentru sportivii noştri. Am avut mari campioni la lupte, Martinescu, Puşcaşu. Pentru mine a fost o bucurie enormă. E unul dintre puţinele sporturi care e trecut în imnul olimpic. Problemele cu care s-au confruntat i-au trezit, au revăzut multe lucruri în sistemul de competiţii, de punctare, arbitraj. A fost ca un duş rece pentru ei, din care au avut multe de învăţat.
S.R. Thomas Bach este succesorul lui Jacques Rogges la conducerea CIO. Ce ar trebui să schimbe germanul în viitorul apropiat?
O.M. Bach a fost 11 ani vicepreşedintele lui Rogge. Sunt sigur că este o alegere foarte bună pentru conducerea CIO, deoarece cunoaşte foarte bine priorităţile fenomenului olimpic, ştie cu siguranţă ce trebuie corectat dacă se impune ceva de corectat, ştie ce poate să îmbunătăţească. Thomas Bach va continua în mod dinamic proiectele lui Rogge, va construi noi proiecte pentru mişcarea olimpică.
S.R. În luna iulie aţi fost ales preşedinte al Asociaţiei Europene de Rugby (AER), iar în septembrie a venit alegerea în board-ul CIO. 2013 a fost un al prolific pentru dumneavoastră…
O.M. (râde) Dacă gândim lucrurile aceastea ca o competiţie, da, aşa este. Dar să nu uitaţi că am şi multe responsabilităţi. Eu sunt şi la FIRA-AER, şi la COSR un preşedinte neexecutiv, nu sunt implicat de dimineaţă până seara să mă ocup de chestiuni administrative. Şi la COSR, şi la FIRA-AER am propria echipă executivă, care se ocupă ca totul să fie pus la punct.
S.R. Ce vă propuneţi în calitate de preşedinte al AER?
O.M. Îmi propun să dau o identitate puternică acestei asociaţii. Lumea ştie puţine lucruri despre AER şi mai mult despre „turneul celor şase naţiuni”. Îmi doresc să integrez cât mai mult AER cu cele şase naţiuni, asta pentru beneficiul rugby-ului din Europa. Până acum nu a fost un mare dialog, pentru că britanicii aveau senzaţia că AER e francezilor, iar francezii că e a britanicilor. Militez pentru o integrare mult mai serioasă şi astfel putem spera la o apropiere între AER şi cele şase naţiuni.
S.R. Cum veţi face faţă responsabilităţilor pe care le-aţi dobândit, având în vedere că sunteţi şi preşedinte COSR, şi membru CIO, şi preşedinte AER?
O.M. Să nu vă imaginaţi că am program de opt ore pe zi. Lucrez tot timpul, în avion, în taxi, oricând apuc. În weekenduri am impresia că nu fac nimic, dar, de fapt, am foarte multe activităţi. Chiar şi în timpul liber mă trezesc că mai scriu câte un mail sau sms. E o viaţă plină, care îmi place, pentru că altfel nu m-aş fi înhămat la asta. Plăcutul acesta se îmbină cu multe responsabilităţi. Pentru mine nu e o corvoadă, e muncă ce îmi face plăcere.
S.R. Multă lume susţine că sunteţi românul cel mai influent în lumea sportului mondial…
O.M. Nu cred lucrul acesta. Marius Vizer are un rol foarte important, este preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo, preşedinte SportAccord…îl cunosc bine pe Marius Vizer, cu care sunt convins că voi avea multe de discutat. E un om abil, care cunoaşte foarte bine sportul mondial.
FOTO: Răzvan Păsărică.
* Interviu preluat din numărul 42 (septembrie) al revistei Sport Revolution
