Florentin Marinescu, “slujitorul” Artelor Marţiale Româneşti

România zilelor noastre încă se hrăneşte din seva nesecătuită a unui popor greu încercat de-a lungul timpului. Într-o societate obtuză, limitată, grobiană, care nu-şi poate depăşi condiţia, cu greu mai întâlnim perfecţiunea. Dintr-un astfel de mediu se ridică însă, uneori, parcă împotriva curentului, un cap luminat, care frizează perfecţiunea. Este şi cazul maestrului Florentin Marinescu, o legendă vie a Artelor Marţiale din România.

Sensei Florentin Marinescu, un nume respectat şi apreciat la nivel internaţional, este preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale din 1998, dar practică artele marţiale din 1960, mai precis de la vârsta de 10 ani. Maestrul, care a împlinit în martie 63 de ani, ne-a acordat în exclusivitate un interviu despre viaţă, despre sport, despre Arte Marţiale, despre lumea care ne înconjoară.  

S.R. Unde se află Artele Marţiale româneşti în prezent, având în vedere că dumneavoastră aţi petrecut o viaţă în slujba lor?

F.M. Eu m-am apucat de Arte Marţiale în anul 1960, deci sunt 53 de ani pe care i-am petrecut în slujba lor. Federaţia s-a înfiinţat în 1990, mi-au trecut multe generaţii prin mână. Înainte, în Artele Marţiale, sistemul de pregătire era diferit, era foarte serios. Acum, sunt foarte mulţi instructoraşi, diletanţi ce cred că pregătesc sportivii pentru a practica artele marţiale; aceştia se mint pe sine şi, mult mai grav, îşi mint elevii. Al doilea aspect pe care vreau să-l menţionez e că majoritatea încearcă să spună că are mai mulţi ani de practică de Arte Marţiale decât în realitate. Asta nu schimbă cu nimic adevărul despre ei. E un orgoliu exacerbat în această ecuaţie. Există oameni care au senzaţia că au inventat apa caldă, dar ei nu au nicio legătură cu acest domeniu. Oamenii au impresia că sunt experţi, dar nu e deloc aşa. Un băieţel de 25 de ani poate spune că este expert în Arte Marţiale Mixte!? Dar cum să fie expert la vârsta lui? Ce stăpâneşte până la urmă? Cine stabileşte criteriile după care el este expert? Un titlu mondial sau european? O persoană? Au fost şi sunt oameni cu experienţă de zeci de ani în cârcă care nu pretind că sunt experţi în artele marţiale mixte. Acest sistem era şi este permisibil pentru orice practicant să concureze la o competiţie sportivă, nefiind de sine stătător. Sistemele de exprimare liberă marţială au existat de când lumea, nu este nimic nou.

Înainte de 1990 se făceau Arte Marţiale din plin, nefiind atât de vânate şi interzise pe cât vor unii şi alţii să dea impresia. Când s-a înfiinţat federaţia în 1990, dintr-o dată au apărut campionii. Înainte de ’90, sportivii se antrenau pe genunchi. Cum ar fi putut să devină campioni europeni sau mondiali cu asemenea condiţii? Au apărut ulterior maeştri, centuri negre, stagii nenumărate, competiţii, toate acestea fiind dovada vie a unei practici îndelungate.

Azi văd artele marţiale foarte diluate. Dacă în urmă cu 40 de ani se făceau Arte Marţiale care puneau accent pe partea educativă, ceea ce cu toţii dorim, acum sunt cu totul altfel. Competiţia primează şi din nefericire lupta cu tine însuţi este trecută pe planul doi sau lipseşte cu desăvârşire. Tu însuţi trebuie să fi etalon, la tine te raportezi, te cunosc şi de poţi evalua pe tine însuţi. Şi dacă te vei întrece pe tine, este clar că vei deveni din ce în ce mai bun. Pe când competiţia cu terţe persoane este întotdeauna discutabilă.

S.R. Credeţi că reuniunea artelor marţiale româneşti sub o singură umbrelă este posibilă?

F.M. Fiecare își dorește să aibă propria lui organizație de Arte Marțiale, chiar dacă este una făcută în debara. Cred că am putea conviețui sub același acoperiș. Ținând cont că sunt cel mai vechi practicant din România şi primul de karate, eu aș coopta toate artele marțiale sub aceeași umbrelă. Un organism global ar avea o forță uriașă şi ar da o credibilitate reală unui segment căzut în derizoriu în ultima perioadă. Însăşi criteriile de evaluare şi reprezentare ale României peste hotare ar fi net îmbunătăţite.

S.R. De ce credeţi că sunt atât de multe federaţii şi departamente de Arte Marţiale în România?

F.M. Sunt foarte multe orgolii la mijloc. Românul e foarte orgolios. Dar noi nu înţelegem că orgoliul este o parte negativă a mândriei. Nu reuşim să facem distincţia între orgoliu şi mândrie. Unde este mândria de a fi român, de a fi cel mai bun, unde este mândria faţă de înaintaşii noştri, de istoria noastră, de geniile noastre. Atunci nu mai suntem mândri, însă orgoliul apare când este vorba de persoana noastră, de egoismul nostru şi de răutăţile inerente care decurg de aici.

S.R. Care credeţi că este cel mai influent român din lumea sportului la nivel internaţional în momentul de faţă?

F.M. Fără discuţie Marius Vizer, deoarece reprezintă o organizaţie foarte puternică. Să nu uităm că Judo este sport olimpic din 1964. Are foarte multe competiţii pe care le-a organizat la nivel mondial, poate la fel de multe ca tenisul. Marius Vizer este cel care a inovat Judoul, a adus alte tehnici de luptă care atrag lumea. Domnul Vizer este un bun ambasador pentru România. Mulţi nu ştiu că Marius Vizer a plâns când Alina Dumitru a devenit campioană olimpică. O dată pentru că era româncă, la fel ca el, şi a doua oară pentru că a fost prezentat drept austriac! Iar el este român şi simte româneşte!

S.R. Ce părere aveţi despre COSR şi MTS? Care credeţi că este sau ar trebui să fie implicarea lor în sportul românesc?

F.M. Ministerul Sportului este nou înfiinţat. Faptul că noii guvernanţi au ales să facă un minister de sine stătător este salutar. Acum se pune problema ca sportul să fie privit ca o necesitate. Înţeleg că elevii vor face mai multe ore de sport, ceea ce e foarte bine pentru noi, ca populaţie. Orele de religie nu-şi au rost, însă orele de educaţie fizică sunt foarte utile. Sunt copii care au probleme mari de sănătate, obezitate, diabet, deformări ale coloanei din cauză că nu fac sport. Mă bucur că acest minister face ceva în acest sens. Sper ca ministrul să aibă puterea să-i convingă pe toţi că mişcarea este esenţială, iar imaginea României pe plan extern se datorează sportului.

De partea cealaltă, consider că COSR ar trebui să poarte numele de Comitetul Olimpic Naţional. Sporturile aparţin de MTS, nu de acest Comitet Olimpic Naţional, care ar trebui să reglementeze doar problemele de natură olimpic. COSR este o structură care rezolvă problemele sportului românesc, deşi ar trebui să aibă exclusiv atribuţii olimpice. Jumătate din banii acordaţi de stat mişcării sportive din România revin COSR, iar cealaltă jumătate o ia MTS, ceea ce mi se pare anormal. Ministerul ar trebui să ia toţi banii, pe care să-i împartă ulterior în funcţie de anumite criterii.

S.R. Credeţi că organizaţia Sport Accord poate lua faţa Comitetului Internaţional Olimpic?

F.M. Cred că Sport Accord va deveni în acest an organismul care să înglobeze atât structurile olimpice, cât şi cele neolimpice la cel mai înalt nivel. Eu sunt revoltat de intenţia CIO de a scoate luptele de la Jocurile Olimpice din 2020. Mai rămâne să scoată pugilatul şi atletismul de la Olimpiadă şi să facă loc unor jocuri precum rummy, snooker sau darts.

S.R. Credeţi că România are nevoie de o alianţă cu Rusia?

F.M. Ar trebui să facem alianţe cu cei puternici. Nu putem ignora sprijinul rusesc şi nu trebuie să uităm că importăm gaz de la ruşi. Este o superputere Rusia, la fel ca America sau China. Eu sunt de părere cu un parteneriat cu Rusia este foarte important pentru România. Noi ne ghidăm după proverbul „capul plecat sabia nu-l taie”, dar nu trebuie să mai privim aşa.

S.R. Ce părere aveţi despre China şi Japonia din punct de vedere marţial?

F.M. În acea parte a lumii sunt nişte semizei ai artelor marţiale cu care m-am întâlnit de-a lungul timpului. L-am cunoscut personal pe Sosai Masutatsu Oyama, care este o legendă a artelor marţiale, la fel cu Gogen Yamaguchi. L-am adus în ţară pe Tagaki Sensei, care a acceptat să vină în România la invitaţia mea, în detrimentul a sute de alte invitaţii.

S.R. Aveţi un îndemn pentru poporul român?

F.M. Trebuie să ne deşteptăm, aşa cum se spune şi în imnul naţional. Consider că artele marţiale reprezintă calea de deşteptare a României, aşa cum sună şi motto-ul Fundaţiei de Arte Marţiale pe care am înfiinţat-o şi o reprezint. Scopul acestei fundaţii nu are legătură cu competiţia, ci are un scop educativ, modelator de caractere şi un adevărat factor coagulant al unor oameni cu spirit, inteligenţă şi caracter.

Florentin Marinescu: „Am fost adeptul salutului «Servus», deoarece conotaţia sa este de a sluji unui crez, unei prietenii, de a fi în slujba unui ideal sau chiar a unei afaceri. Nu trebuie confundat termenul de slujitor cu cel de slugă, pe care îl reneg şi de care mă dezic. În acest context, apreciez foarte mult îndemnul Sport Revolution care spunecă cine se naşte cu suflet de slugă nu poate fi stăpân!”#

FOTO Răzvan Păsărică