Lupta cu morile de vânt

„Pe vremea mea, altcumva stăteau lucrurile…”
Probabil, vi se pare cunoscută această sintagmă şi cu siguranţă v-a fost adresată de câteva ori de către bunici sau părinţi. De fiecare dată când mi-o repetă bunicul, încep să îi dau crezare şi mai mult. Pe vremea lui… În timpurile acelea, oamenii erau mai buni, mai puri, mai răbdători, le păsa mai mult! Acum nu mai avem timp să apreciem nimic, nu mai avem momente de linişte, totul se rezumă la bani şi propriile interese.
La fel se întâmplă şi în sportul românesc. Odată, sportivii erau ridicaţi la rang de eroi naţionali, erau recompensaţi şi toţi erau mândri de ei. În zilele noastre, ne plângem că nu se mai practică spor­tul, că nu mai merg copiii la sală şi ui­tăm să ne apreciem adevăratele valori. Acestea încă mai există şi doresc să de­monstreze că sportul românesc are sorţi de izbândă, că o să redevenim cine am fost, o naţiune respectată, al cărei nume a fost dus de foştii mari sportivi peste mări şi ţări. Cu ce se confruntă un campion în zilele noastre, am aflat de la Este­ra Dobre, o adevărată luptătoare, le­gi­timată la CSM Sfântu Gheorge.
Estera Dobre este multiplă medaliată şi vicecampioană europeană de cinci ori consecutiv la lupte libere. Deşi este înce­put de an, când ar trebui să fim mai pozitivi şi să învăţăm din greşelile trecutului, luptătoarea noastră ne-a confirmat că nu a început anul nici mai optimistă, nici mai încrezătoare: „Am început acest an foarte sceptică. Este foarte greu cu echi­librul în toate domeniile la ora actuală şi se reflectă cel mai mult asupra sportului. Nu vreau să mă mai încarc cu obiective, anul trecut asta am făcut şi nu am reuşit să le duc până la capăt. Acum vreau doar să mă concentrez asupra lucrurilor pe ca­re le am de făcut şi mai apoi o să vedem rezultatele“.
Secţia coordonată de antrenorul Ma­tefi Arpad se pregăteşte în acest moment pentru Campionatul European din 25 martie 2013. Antrenorul lucrează cu 20 de sportivi legitimaţi, dar şi cu sportivi care nu sunt legitimaţi la club în vederea se­lecţionării la grupele de performanţă (13 seniori, 5 juniori, 2 cadeţi). Estera este cea mai bună sportivă a secţiei şi nicio­dată nu l-a dezamăgit. Luptătoarea ne-a asigurat că doreşte să continue la acest club şi vrea să ajungă la Jocurile Olim­pice de la Rio de Janeiro din 2016. „Eu sunt sigură că am rezerve multe şi cu siguranţă o să ajung la JO 2016. Nu mă simt epuizată, însă indiferenţa faţă de valoare şi sportivi mă macină. Aş vrea ca aceia care sunt în conducerea acestui sport să se implice mai mult, să îi intereseze soarta unui sportiv, să ne ajute pe plan de mediatizare, de aşezare în so­cieta­te. Sunt convinsă că Federaţia Ro­mâ­nă de Lupte ar putea să ne ajute mult mai mult. Un sportiv are nevoie de un echi­libru financiar, este important să simţi că pământul de sub picioare este si­gur, nu calc acum şi următorul pas îl calc în gol! Aş vrea să fiu susţinută ca să ajung acolo, eu nu mai sunt junioare şi am nevoie de acest echilibru“, a povestit Estera Dobre.
Uneori, în sport nu este suficient să îţi doreşti doar tu să răzbaţi, să ajungi pe o culme mai înaltă, să obţii un anumit rezultat. Ai nevoie să fii susţinut, ai nevoie de sprijin atât moral, cât şi financiar. „Nu pot să trăiesc singură într-o poveste. În momentul în care ajungi să faci per­for­manţă, nu mai poţi renunţa uşor la vi­sul tău, nu poţi da înapoi. Mă doare că ni­meni nu îşi asumă responsabilităţi, însă cu toţii au aşteptări de la tine ca spor­tiv. Eu îmi asum tot riscul, muncesc, aduc rezultate şi onoare, dar nimeni nu apreciază. Uneori te simţi şantajat de si­tu­aţie, deoarece pentru un sportiv de per­formanţă sportul devine mod de viaţă şi cei care sunt în conducere ştiu asta, dar nu recunosc. Federaţia nu este singu­rul vinovat, mă simt neîndreptăţită. Pe mine, sportiv cu experienţă şi cu rezulta­te, mă echivalează cu un sportiv înce­pă­tor“, a adăugat vicecampioana europea­nă la lupte libere.

Estera Dobre: „Pe spatele meu scrie România şi atât!”

Lunile trecute antrenorul luptătoarei afirma că sportul românesc este în că­de­re liberă. Estera este, însă, puţin mai op­ti­mistă şi încă speră: „Încerc să fiu mai po­zitivă decât domnul profesor, eu încă sper în şansa sportului românesc. Totuşi, am şi eu momente când încep să cred că acest fenomen este în cădere liberă. Este trist, deoarece nu există înţelegere, exis­tă atâta rivalitate, deşi toţi ar trebui să tra­gem spre acelaşi ţel. Pe spatele meu scrie România şi atât, nu contează că eşti de la Steaua, Dinamo, Sfântu Gheorghe“, a declarat îngândurată sportiva.
Şi totuşi, Estera Dobre reuşeşte să mun­cească în continuare, să-şi adune gân­durile şi să dea tot ce are mai bun: „Sin­gurul lucru care mă face să uit de tot şi toate este momentul când intru pe saltea, atunci nu mă mai interesează ce este în jur, dar după ce plec de acolo, mi-e scâr­bă. Sunt foarte puţini oameni care au rămas verticali, care au rămas cu ade­vă­rul şi nu îl ascund, foarte puţini oa­meni va­loroşi şi foarte mulţi laşi! Cea mai mare frică nu este frica de moarte, este frica de adevăr pentru că mulţi nu su­por­tă adevărul, deoarece doare cel mai tare. După ce i-ai spus adevărul, nu mai con­tea­ză dacă mori sau nu. Eu, dacă am fă­cut o greşeală, măcar merg cu ca­pul sus şi mi-o asum. Sunt cerebrală şi nu pot să compun basme doar de dragul uno­ra. În momentul de faţă cred că am de­venit imu­nă. Nu mai am încredere în ni­meni, oamenii când sunt jos, toţi par umani, dar când ajung sus, toţi sunt nişte hiene şi uită de unde au plecat. În acest moment nu sunt mulţumită de conduce­rea fede­ra­ţiei. Anul trecut am câştigat me­dalii la Campionatul European fără nicio susţi­ne­re, a fost ceva individual, ex­pe­rienţă, caracter, nu a fost sprijin, din pă­cate. Cel mai tare mă deranjează individualismul, când omul nu vede valoa­rea, ci doar propriul interes. Acest lucru se întâmplă din cauza politicului, deoarece de acolo plea­că totul. Implicarea po­liticului în sport este o mizerie: sportul înseamnă demnitate, iar politicul… nu am cuvinte. De ase­menea, lipsa pro­mo­vării luptelor este ca un gard, nu pă­trun­de nimeni şi fiecare face ce vrea în ogra­da lui. Tot ce s-a construit până a­cum în zeci de ani se poate dărâma foar­te repede în luptele româ­neşti. După ce că suntem atât de puţine valori, nici noi nu suntem apreciaţi şi aju­taţi… Îmi pa­re rău că nu am avut multe lucruri bu­ne de spus, dar nu pot să inventez“, a ţi­nut să încheie campioana, cu o voce tris­tă.
Şi nouă ne pare rău că cei care sunt sus-puşi uită să aprecieze oamenii care merită cu adevărat, care se luptă să aducă fai­mă şi glorie acestei ţări! Sperăm că lucrurile vor fi remediate în viitorul apropiat.