La 95 de ani, vârstă către care mulţi speră să treacă linia de finiş, dar puţini reuşesc, Marin Dumitrescu vorbeşte, pasionat, despre atuul care i-a adus de atâtea ori victoria: ambiţia. “Totdeauna mi-a plăcut să fiu primul”, spune el şi, spre deosebire de alţii care au aceleaşi năzuinţe, ştim că el a şi reuşit.
Este, probabil, unul din acei sportivi care ar fi putut face performanţă în multe domenii. “Născut pentru sport”, după cum spune, pasionat de atletism, de oină, a cochetat cu boxul în vremea adolescenţei şi, în cele din urmă, s-a oprit asupra unui domeniu puţin bătătorit la vremea aceea: automobilismul. Dar de ce? În opinia sa, este sportul care “demonstrează ambiţia, cunoştinţele”. În prezent, Marin Dumitrescu nu mai trebuie să demonstreze nimic: a câştigat peste 250 de curse, victorii despre care spune, fără a intra în detalii, că au fost “muncite şi dorite”. Nu există una care să conteze mai mult decât cealaltă, un trofeu sau vreo medalie mai importantă decât alta, pentru că toate victoriile au avut acelaşi preţ : truda concurentului sau, după cum o denumeşte, “buna pregătire”.
A concurat pentru mai multe cluburi, inclusiv pentru Steaua sau Dinamo pe vremea când maşinile erau “depăşite” frecvent de modele noi, iar automobilismul abia trecuse linia de start. Acum, după ce a ieşit din competiţie, vrea ca generaţiile următoare să aibă ce învăţa de la el, ceva “sănătos”. Şi ce altceva poate preda cel mai bine decât ştiinţa de a conduce? Marin Dumitrescu se declară, în ansamblu, un om mulţumit. Însă are o nemulţumire despre care vorbeşte din când în când. “Ne lipsesc oamenii care ştiu să conducă”, spune el, referindu-se mai ales la şoferii amatori. Piloţii, se pare, sunt croiţi dintr-un aluat diferit faţă de oamenii obişnuiţi. “Piloţii s-au născut cu nebunia asta”, asigură el, iar “cine e de calitate, rămâne în cursă”. Ceilalţi sunt, pur şi simplu, depăşiţi.
El devine nostalgic doar când rememorează vremurile dinaintea războiului. “Europa era plină de automobilişti români”, povesteşte el, arătând că mulţi dintre ei erau campioni. Însă cea mai bună perioadă a sportului românesc a fost, crede Dumitrescu, perioada în care Nicolae Ceauşescu era la conducerea ţării. Atunci, explică el, “veneau sportivi din toată lumea”, iar “pe stadion nu erai primit fără cravată”. Amănunt important pentru fostul pilot, care se arată revoltat de violenţele de pe stadioane. “Acum, te iei la bătaie pe stadion, vine peste tine, hodoronc-tronc! O singură dată a fost ceva la Dinamo şi au fost daţi afară, de la ministrul de Interne până la ultimul om”, adaugă el.
Recunoaşte că lucrurile sunt diferite, schimbate şi se arată nemulţumit de starea lucrurilor, a sportului în special. Ce îi lipseşte acum ţării ca să mai nască generaţii de campioni? Veteranul automobilisticii româneşti este cât se poate de tranşant : “României nu îi lipseşte nimic, conducerii îi lipseşte”. Pe de altă parte, recunoaşte că, “la ora actuală, sportul auto se face din pasiune şi cu asta, basta!”, “sportivi sunt mulţi, de calitate”, dar lipsesc liderii competenţi. Şi nu doar în cazul automobilismului, căci Dumitrescu nu s-a rezumat niciodată doar la asta. După cum spune chiar el, “oricine era primul în sport” îi era model. Însă, în opinia fostului pilot, oamenii trebuie să înveţe să conducă. I-a învăţat el însuşi odată, demult, când era pe front în Rusia şi spune că a înfiinţat chiar o şcoală de şoferi, a primit şi o decoraţie.
Acum, însă, Marin Dumitrescu este liniştit. A obţinut tot ce şi-a dorit, a câştigat curse, fiii şi nepoţii i-au umplut, la rândul lor, casa de premii. Şi, mai mult decât atât, i-a văzut pe toţi împliniţi. Se declară, aşadar, un om mulţumit, un sportiv realizat. Şi din mulţumirea sa ne putem da seama că Marin Dumitrescu şi-a adăugat o altă victorie în palmares : a câştigat cursa cu timpul.
TEXT ŞI FOTO DE COSMIN IFTODE.
* Articol publicat în numărul 40 (iulie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply