MMA – Întrebări şi răspunsuri

” Recent, Clubul Agon s-a afiliat Federaţiei Române de Kempo fapt ce ne oferă posibilitatea de a participa la competiţiile de Grappling, Pankration, MMA Amator etc.”

În ultima perioadă ni se trimit tot felul de întrebări referitoare la activitatea MMA în cadrul FR Kempo. Datorită faptului că Sport Revolution militează pentru o stare de normalitate în domeniul sportului şi cu precădere în domeniul sportului marţial, vom încerca în cele ce urmează să clarificăm această situaţie în mod obiectiv şi pe înţelesul tuturor.

Se ştie foarte bine de către publicul practicant sau simpatizant de sporturi marţiale că în urmă cu câteva luni, dl George Stanciu, preşedintele Clubului Sportiv Agon, a ­înaintat către MTS o solici­tare privind recunoaşterea prac­ticării ramurii de sport MMA în România. Ceea ce însă nu ştiu mulţi dintre cei interesaţi de acest subiect este faptul că dl George Stanciu a înaintat respectiva solicitare către MTS în condiţiile în care cunoştea foarte bine încă de la data depunerii cererii că activitatea MMA este organizată şi reglementată în mod oficial în cadrul FR Kempo, acesta fiind de fapt şi motivul principal al afilierii clubului pe care îl conduce la această federaţie, lucru pe care chiar îl precizează foarte clar chiar domnia sa personal, pe site-ul oficial al CS Agon („Recent, Clubul Agon s-a afiliat Federaţiei Române de Kempo, fapt ce ne oferă posibilitatea de a participa la probele de MMA amator etc. – www.agonfighting.ro/?s=kempo).

Practic, simpla recunoaştere a domniei sale „ne-am afi­liat la FR Kempo pentru a putea participa la competiţiile de MMA“, ar fi suficientă pentru orice persoană de bun-simţ ca acest subiect să se încheie aici. Ce ar mai putea fi de adăugat la această recunoaştere a dom­niei sale din care rezultă fără niciun dubiu că activitatea MMA era organizată oficial în cadrul FR Kempo la acea dată, acesta fiind motivul principal pentru care s-a afiliat la această federaţie?! Nu ar mai putea fi nimic de adăugat sau de explicat în vederea clarificării acestei situaţii, deoarece realitatea faptelor este mai mult decât evidentă, iar adevărul este foarte simplu şi poate fi sintetizat în doar câteva cuvinte: dl George Stanciu şi-a afiliat clubul în luna mai 2013 la FR Kempo, acolo unde ştia şi recunoştea totodată că i se oferă posibilitatea de a participa la competiţiile oficiale de MMA, pentru ca mai apoi, când a început să aibe un interes propriu şi personal în sensul relaţiei cu ­IMMAF, să uite subit motivul afilierii la această federaţie, încercând prin toate mijloacele să discrediteze federaţia care l-a primit ca membru, promovând şi acreditând falsa idee că MMA-ul nu a fost practicat şi nu se practică în România decât de către domnia sa şi de către susţinătorii săi.

Deşi realitatea este evidentă pentru oricine şi nu ar mai necesita explicaţii suplimentare, în semn de respect atât faţă de dl Stanciu cât şi faţă de cititori, Sport Revolution va răspunde totuşi în cele ce urmează la toate întrebările ce ne-au fost adresate, pos­tân­du-le sub forma unui interviu amical, „George Stanciu – Sport Revolution“, care să fie pe înţelesul tuturor celor interesaţi de acest subiect.

1. „Titlul articolului promovat în revista Sport Revolution– 12 ani de MMA în România – nu corespunde «aritmeticii» care ne arată că din 2003 şi până în prezent au fost de fapt doar 11 ani. Cum comentaţi?“

La stabilirea titlului articolului publicat, „12 ani de MMA în România“, am ţinut cont aşa cum este şi normal de anii calendaristici-competiţionali şi nu de o anumită „aritmetică“ ce nu are nicio legătură cu activitatea sportivă, astfel: „Provocarea Campionilor“ – prima competiţie televizată integral pe reguli de luptă mixte – 2003 (anul 1), 2004 (anul 2), 2005 (anul 3), 2006 (anul 4), 2007 (anul 5), 2008 (anul 6), 2009 (anul 7), 2010 (anul 8), 2011 (anul 9), 2012 (anul 10), 2013 (anul 11) şi 2014 (anul 12). Rezultă deci un total de 12 ani competiţionali, aşa cum apare în mod ­corect şi în titlul articolului.

2. „Kempo a folosit la începutul competiţiilor televizate denumiri de genul Kempo PRO, Kempo Free-Fight, Shidokan. De ce pentru promovarea dar şi în cadrul competiţiilor «Provocarea Campionilor» nu a fost folosit termenul MMA?“

La ora acestui interviu, lucrurile par foarte simple, toată lumea se pricepe şi promovează MMA, toată lumea poate să organizeze gale de orice fel. Chiar şi acum, după 12 ani de la prima gală de MMA, este foarte greu să găseşti o televiziune care să transmită „live“ acest gen de competiţii, dar acest lucru era însă aproape imposibil la începutul anilor 2000. Aduceţi-vă aminte că timp de foarte mulţi ani aceste gale televizate erau transmise abia după ora 22.30, în timp ce în ziua de azi ora la care sunt transmise nu mai constituie nicio problemă. La acea vreme, nicio televiziune nu vroia să transmită gale de „bătăi“, nicio televiziune nu vroia să transmită ceva atât de „sângeros“, nicio televiziune nu vroia „să promoveze violenţa“. Practic, nicio televiziune nu vroia să promoveze această denumire, MMA, care era legată de UFC, Pride sau M-1. Ingeniozitatea lui ­Amatto ­Zaharia, care a „ascuns“ MMA‑ul sub denumirea Kempo PRO, a fost cea care a făcut posibilă organizarea şi transmiterea acelor gale de MMA la televizor. Prin acea soluţie, prin acea „găselniţă“, televiziunile nu mai considerau că promovează „violenţa“ MMA-ului, ci sportul Kempo PRO. La primele gale, chiar şi regulile de luptă au trebuit să fie agreate de televiziune pentru a putea fi transmise, mai ales că meciurile aveau şi luptă la sol, care nu era absolut deloc pe placul nici al televiziunilor şi nici al publicului larg neavizat. Pe de altă parte, nu pu­ţine au fost sancţiunile primite de unii comentatori sau chiar şi sportivi care mai scăpau pe post câte o vorbă ­despre „UFC“, „Pride“ etc. În realitate însă, toate acele gale au fost în mod evident de MMA începând cu afişul galei care arăta fără niciun dubiu conţinutul real al meciu­rilor, cu echipamentul de competiţie (short + bustul gol + mănuşi MMA) şi mergând până la forma de exprimare sportivă (luptă în picioare + aruncări + luptă la sol).

Pe de altă parte, din punct de vedere sportiv, să nu uităm că la început chiar şi meciurile din galele promovate de UFC se numeau „No Holds Barred“ şi nu „MMA“, iar galele M-1 pro­movau denumirea ­„Mix-Fight“. Foarte mulţi ani mai târziu toate acestea au devenit „MMA“ şi încet-încet organizaţiile au trecut la nivel mondial de la „No Holds Barred“ la „MMA“, de la „Mix-Fight“ la „MMA“, de la „Free-Fight“ la „MMA“, de la“ Kick-Jitsu“ la „MMA“ ş.a.m.d. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că, indiferent de denumirea galelor sau a activităţii respective, toate practicau şi promovau în mod evident aceeaşi formă de exprimare sportivă – MMA. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Kempo PRO. Este total irelevant faptul că aceste activităţi sportive s-au numit iniţial „No Holds Barred“, „Mix-Fight“, „Free-Fight“, „Hand to Hand“, „Kick Jitsu“ sau „Kempo Pro“, iar ulterior multe dintre acestea şi-au schimbat denumirea în „MMA“, aliniindu-se conceptului internaţional. Ar fi de-a dreptul penibil să pretindem că meciurile organizate de UFC nu erau tot meciuri de MMA, chiar şi înainte de 1998 sau că în cadrul M-1 Global nu s-a practicat niciodată MMA, ci un simplu Mix-Fight, doar pentru că aceste organizaţii au folosit pentru o perioadă de timp alte denumiri. Chiar şi în sport, cel mai mult contează conţinutul şi nu ambalajul, motiv pentru care cea mai mare relevanţă o are forma de exprimare sportivă şi nu simpla ei denumire. Ar fi ridicol să susţinem că disciplina Taiso (Japonia) nu este Gimnastică, că Saka (Japonia) nu înseamnă Fotbal sau că, mai mult decât atât, Fotbalul nici măcar nu se practică în SUA, deoarece acolo se numeşte Soccer, ceea ce, conform acestei abordări greşite, ar însemna în mod automat că este vorba de o cu totul altă disciplină. Ar fi la fel de ridicol ca şi atunci când am spune că românii au apărut în România de undeva din neant abia pe la anul 1848, doar pentru simplul fapt că ei se numeau înainte daci, valahi, moldoveni etc. Din punct de vedere strict sportiv însă, chiar şi în cadrul forului mondial IMMAF pe care îl reprezintă dl George Stanciu, există afiliaţi ca membri, persoane fizice, cluburi dar şi federaţii care nu au absolut deloc MMA în denumirea acestora, cum este cazul Naţional ­Fighting Sports Multi-Mar­tial Arts Association (Camerun), Canadian Combat ­Alliance (Canada), Naţional Martial Art Games Confederation (Nepal), Sport Club Agon (România), Federation of Free-Fight and Single Combat (Ukraina) etc., lipsa MMA-ului din denumirea acestora nefiind nicio problemă în admiterea lor ca ­membri. Pe de altă parte, se poate observa cu uşurinţă faptul că în acest moment MMA-ul din federaţia canadiană se numeşte simplu „Combat“ iar în cadrul federaţiei ucrainene MMA-ul se numeşte „Free-Fight“. Lipsa MMA-ului din denumire nu este niciun fel de impediment nici măcar pentru IMMAF pentru a-i accepta pe aceştia ca membri, deoarece chiar şi acest for internaţional ştie foarte bine că cea mai importantă este forma de exprimare sportivă practicată şi nu denumirea acesteia, care poate să varieze de la o ţară la alta.

3. „Galele «Provocarea Campionilor» organizate de Amatto Zaharia au fost ­într-adevăr primele GALE PROFESIONISTE de Arte Marţiale sau gale de Kempo PRO din România“.

Competiţii tip gale, în special în sistem kickboxing, au fost organizate în România dintotdeauna de foarte mulţi entuziaşti din domeniul artelor marţiale, dar „Provocarea Campionilor“ organizată de Amatto Zaharia a avut marele merit de a fi fost prima gală promovată şi transmisă integral „live“ pe un post naţional de televiziune. Faptul că a fost şi începutul promovării pe TV a sistemului MMA în România a fost şi rămâne un alt mare merit al acestei competiţii.

4. „Meritul cel mai mare pentru dezvoltarea şi promovarea MMA-ului în România aparţine celor care au luptat şi mai luptă în promoţiile de amatori şi profesioniste MMA din România şi din străinătate“.

Şi această afirmaţie este în consens cu poziţia Sport Revolution, cu singurul amendament că acest lucru a fost posi­bil tocmai datorită orga­ni­zatorilor acelor competiţii, al căror merit nu poate fi neglijat. Absolut toţi sportivii, mai tineri sau cu state mai vechi de practică, care au promovat acest sistem, merită cu siguranţă toată aprecierea şi respectul nostru. Trebuie subliniat însă că cei mai vechi şi proeminenţi luptători români, deşi aveau o bogată experienţă competiţională la activ, şi-au făcut debutul pe TV în sistemul de luptă MMA, chiar în cadrul acelei promoţii, „Provocarea Campionilor“, organizată de Amatto Zaharia începând cu anul 2003. Mai mult decât atât, unii dintre aceştia au continuat să reprezinte România şi în calitate de componenţi ai lotului naţional de MMA din cadrul FR Kempo, atât la gale Pro cât şi la campionatele europene şi mondiale.

5. „În ce condiţii a fost organizat Campionatul Naţional de MMA de către FR Kempo, atât timp cât în România nu există recunoaşterea practicării ramurii de sport MMA?“

În aceleaşi condiţii în care sunt organizate absolut toate campionatele naţionale din cadrul tuturor federaţiilor sportive din România… campionatul naţional de Marathon (FR Atletism), campionatul naţional de Gimnastică Aerobică (FR Gimnastică), campionatul naţional de Sărituri de la Trambulină (FR Nataţie şi Pentatlon Modern), campionatul naţional de Sanshou (FR Arte Marţiale/Wushu), campionatul naţional de Ne-Waza (FR Arte Marţiale/Ju-Jitsu), campionatul naţional de Low-Kick (FRAMC/Kickboxing) etc., toate acestea fiind discipline, stiluri, probe, în cadrul federaţiilor naţionale respective. Niciuna dintre cele 64 de fede­raţii naţionale nu are nevoie de „recunoaşteri“ suplimentare pentru practicarea şi organizarea în fapt şi în drept a disciplinelor, stilurilor sau probelor din cadrul acestora. Trebuie menţionat că FR Kempo este prima şi singura federaţie naţională din România care a organizat cu avizul MTS campionatele naţionale de MMA. De asemenea, FR Kempo este prima şi singura federaţie naţională care, începând cu anul 2011 (adică cu mult înaintea depunerii de către dl Stanciu a solicitării invocate), a participat cu avizul ministerului la primele ediţii ale competiţiilor internaţionale de MMA amatori, în urma cărora a obţinut pentru România primele titluri europene şi mondiale din istoria acestui domeniu.

6. „Echipamentele şi suprafaţa de luptă folosite de către FR Kempo pentru competiţiile de MMA coincide cu statutul şi regulamentul de organizare şi funcţionare al vreunei federaţii Internaţionale, şi dacă da, care este aceea?“

Activitatea MMA este organizată cu avizul MTS doar în cadrul şi sub egida FR Kempo, în deplină conformitate cu contractul de finanţare încheiat cu ministerul. FR Kempo poate organiza competiţiile de MMA atât pe saltea, cât şi în ring sau cuşcă, în funcţie de decizia biroului federal, cu respectarea recomandărilor forurilor internaţionale de profil. La nivel de amatori, FR Kempo organizează activitatea MMA stabilind reguli, echipamente de concurs, dar şi suprafeţe de luptă adaptate la nivelul ­actual al sportivilor din România, precum şi la vârsta participanţilor, acest lucru ­fiind permis şi chiar indicat de către toate forurile internaţionale de profil, inclusiv de către IMMAF (http://www.immaf.org/rules-2/).

7. „La câte federaţii internaţionale de profil se poate afilia o Federaţie Naţională?“

În sport, atât în România, cât şi în toate celelalte ţări, există diverse situaţii. În unele cazuri există mai multe federaţii naţionale din aceeaşi ţară afiliate la acelaşi for internaţional (FR Gimnastică/FR Gimnastică Ritmică, FR Polo/FR Nataţie şi Pentatlon Modern etc.), iar în alte cazuri există federaţii naţionale afiliate la mai multe foruri internaţionale (FR Arte Marţiale, FR Karate etc.), această modalitate de lucru fiind una cât se poate de normală. Referitor la numărul de federaţii internaţionale la care se poate afilia o federaţie naţională pentru acelaşi profil sau ramură, cel mai elocvent este cazul Boxului, unde există la ni­vel mondial mai multe ver­si­uni/federaţii internaţionale (AIBA, WBO, IBF, WBF, WBC etc.), toate acestea ­fiind reprezentate în România, aşa cum e şi normal, de o singură federaţie naţională, FR Box. Ar fi contraproductiv să existe FR Box AIBA, FR Box WBO etc., şi la fel de contraproductiv ar fi să existe FR ­MMA – ­WMMAF, FR MMA – ­WMMAA, FR MMA – ­IMMAF, FR ­MMA – IKF.

Pe de altă parte, să nu uităm că federaţiile naţionale au obligaţia de a crea o paletă cât mai largă de oferte şi posibilităţi pentru a atrage un număr cât mai mare de tineri către sport, precum şi obligaţia a reprezenta imaginea României la cel mai înalt nivel internaţional, prin participarea la cât mai multe competiţii.

8. „Este corect ca entitate sportivă să cerşeşti bani publici?“

Această abordare total greşită provine probabil dintr-un mental ancorat încă, din păcate, în perioada de tristă amintire a comunismului. Federaţiile sportive naţionale nu „cerşesc“ banii publici, ci din contră, ele au obligaţia să iniţieze proiecte şi programe de promovare şi dezvoltare eligibile pentru a fi finanţate. Aşa se întâmplă peste tot în lume, în toate ţările civilizate, cu toate ONG-urile ale căror proiecte pot primi finanţare de la autorităţile locale sau centrale, în condiţiile legii. Sport Revolution respectă munca şi efortul tuturor federaţiilor naţionale de atragere de fonduri, atât din privat, cât şi de la stat. Federaţiile naţionale, care prin foarte multă muncă reuşesc să acceseze fonduri atât de la stat, cât şi din privat, nu sunt nici pe departe „cerşetori“, ci din contră, merită tot respectul nostru pentru activitatea pe care o desfăşoară. Pe de altă parte, în condiţiile în care iniţiatorii demersului pentru recunoaşterea practicării MMA, reprezentaţi de dl George Stanciu, denigrează federaţiile spor­tive naţionale, considerându-le ca fiind „cerşetorii“ banului public, considerăm penibilă dorinţa acestora de a înfiinţa şi de a le fi recunoscută o altă federaţie de către MTS, care să îngroaşe ulte­rior numărul „cerşetorilor“. Toate demersurile domniei sale, atât pentru recunoaşterea practicării MMA, cât şi pentru înfiinţarea ulterioară a unei noi federaţii, sunt greu de înţeles în condiţiile în care dl George Stanciu este unul dintre cei care practică MMA în prezent fără nicio problemă, chiar şi fără avizul MTS, precum şi în condiţiile în care acesta nu îşi doreşte în niciun fel să obţină finanţare de la minister considerându-i „cerşetori“ pe cei care o fac. În semn de respect faţă de dl George Stanciu, sperăm că MTS nu îl va pune vreodată în situaţia jenantă de a avea o federaţie şi de a „cerşi“ banii publici.

9. „Este corect să blochezi o comunitate care reuşeşte să facă performanţă la cel mai înalt nivel?“

Deocamdată este greu să pretindem că, prin participarea la o singură competiţie internaţională, se poate vorbi despre „performanţă la cel mai înalt nivel“. Suntem convinşi însă că toţi sportivii români au cu adevărat un mare potenţial în acest sens. Pe de altă parte, niciodată, nici MTS şi nici FR Kempo, nu au „blocat“ pe nimeni să prac­tice disciplina sportivă dorită, în mod liber şi conform propriei voinţe. Toţi cei care doresc să practice o disciplină sportivă, indiferent dacă este recunoscută sau nu, indiferent de forma de organizare a acesteia, comunitate, club, asociaţie, federaţie, au fost întotdeauna liberi să o facă fără a fi îngrădiţi, interzişi sau blocaţi de nimeni. Cea mai bună dovadă în acest sens este tocmai faptul că reprezentanţii „comunităţii“ invocate practică MMA nefiind stingheriţi de nimeni, faptul că se organizează la nivel naţional gale de MMA fără ­nicio problemă şi mai ales faptul că sportivii români au reprezentat CS Agon la campionatul de MMA organizat de IMMAF fără să fie „blocaţi“ de nimeni. Dacă vorbim însă despre solicitarea de avize şi aprobări de la MTS pentru practicarea şi înfiinţarea de noi federaţii, care să aibă ca obiect de activitate discipline, stiluri, ramuri sau probe care sunt deja organizate în cadrul şi sub egida federaţiilor naţionale recunoscute, atunci, în mod evident, ministerul are obligaţia legală şi morală de a proteja sistemul sportiv. În acest moment, FR Kempo nu face nimic altceva decât să-şi protejeze prin toate formele legale activitatea MMA, care se desfăşoară în cadrul şi sub egida acesteia, lucru pe care l-ar face absolut toate federaţiile naţionale da­că s-ar afla în aceeaşi situaţie. Suntem absolut convinşi că la fel ar proceda şi FR Atletism în cazul în care cineva, independent de federaţie, ar solicita recunoaşterea prac­ticării Maratonului şi înfiinţarea unei noi federaţii de profil, la fel ar proceda şi FR Lupte în cazul în care cineva ar solicita recunoaşterea practicării ramurii Kuresh – lupte tătărăşti, la fel ar proceda şi FR Arte Marţiale în cazul în care cineva ar solicita recunoaşterea practicării ramurii Sanshou şi a înfiinţării unei federaţii separate de profil, ş.a.m.d.

10. „Sunt multe discipline sportive care, chiar dacă se aseamănă, în realitate ele sunt diferite, iar MMA se află în această situaţie, fiind diferit în cadrul FR Kempo“.

Într-adevăr, există discipline sportive care chiar dacă se aseamănă, în realitate ele sunt diferite (Ju-Jitsu ­Ne-Waza/Sambo Sportiv/Judo, Kick­boxing/Savate/ThaiBoxing, Canotaj/Ka­iac-canoe, Gimnastică Aerobică/Gimnastică Ritmică etc.). Cu toate acestea, MMA nu se află absolut deloc în această situaţie, deoarece MMA-ul la care participă FR Kempo este identic în proporţie de 100% cu MMA-ul practicat în orice organizaţie sau for internaţional, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care 4 din cele 5 federaţii internaţionale de profil existente la această oră la nivel mondial (FILA, IKF, WMMAF, ­WMMAA) au acordat acestei federaţii naţionale dreptul de a reprezenta MMA-ul din România. Mai mult decât atât, considerăm că, în momentul în care cea mai proeminentă personalitate din MMA-ul mondial, ­Fedor Emelianenko, susţine această disciplină în cadrul FR ­Kempo, orice alte argumente venite din partea noastră sau a unor cârcotaşi de ocazie, sunt de prisos.

În concluzie, realitatea evidentă ne demonstrează că, încă de la introducerea sa în România şi până în prezent, KEMPO a fost promovat şi a devenit cunoscut publicului larg ca fiind unul din promotorii formelor de luptă mixte. Mai mult decât atât, din momentul înfiinţării sale ca federaţie independentă (2009), Federaţia Română de ­Kempo a fost şi este singura federaţie sportivă naţională care a folosit în mod clar şi explicit termenul MMA – Arte Marţiale Mixte, atât în competiţiile sportive organizate, cât şi în absolut toate modalităţile de promovare, site, bannere, afişe, reviste, echipamente de prezentare ale sportivilor.

„Termenul «MMA», în traducere Arte Marţiale Mixte, este folosit pentru a descrie un sistem competiţional ce combină lupta în picioare cu lupta la sol în strânsă legătură cu un echipament, un regulament de concurs şi o suprafaţă de luptă, CUŞCA aşa cum este cunoscută în mediul PRO sau ringul cu corzi“.

Se poate observa cu uşurinţă din doar cele câteva poze prezentate în articol că MMA-ul practicat şi organizat de Amatto Zaharia sau la care participă FR Kempo, respectă în totalitate această descriere.

Articol publicat în nr. 52 al revistei Sport Revolution