Într-un interviu acordat Agerpres, antrenorul lotului național feminin de gimnastică, Octavian Bellu, a declarat că nu a fixat niciun obiectiv pentru Campionatul Mondial de la Anvers.
Întrebat despre obiectivele fixate pentru Anvers, Bellu a răspuns: “Nu avem. […] Așa am gândit tot timpul și nu știu dacă am gândit bine sau rău, pentru mine gimnastica s-a numărat în olimpiade. Mondialele sunt niște etape: de calificare, de luare de contact cu nivelul actual și adaptarea la codul de punctaj, dacă mă refer la Stănilă. […] Nu plecăm nici cu presiunea de a lua medalii.”
Referitor la accidentarea Dianei Bulimar, antrenorul a precizat: “La Diana nu e o problemă medicală care a apărut peste noapte. E a mai fost operată în 2010. Era un genunchi la care te puteai aștepta să apară probleme. Iată că au apărut după 2-3 ani, între timp a făcut Olimpiada, bine că nu au apărut probleme acolo sau la Europenele de la Moscova.”
Probleme Dianei Bulimar l-au determinat pe Bellu să o includă în lot pe viitoarea debutantă la o competiție de senioare, Ștefania Stănilă: “Este o fetiță care nu are ca argument de a merge la acest campionat mondial decât vârsta. Pentru că are niște rezultate la junioare, o medalie la Europene, a fost în echipa de senioare de la Europene și este un copil care, alături de Ocolișan și celelalte care au vârsta de 16 ani încă de anul acesta, de la anul trebuie să ia contactul cu adevărata gimnastică”, a mai declarat Bellu pentru sursa menționată.
FOTO: realitatea.net
1 Comment
Anonimul Curajos
26.09.2013 at 09:28Intr-adevar, o gandire foarte buna si de apreciat a antrenorului Belu, de a merge la un Campionat Mondial “de antrenament” , de testare a nivelului lotului de gimnastica, in special faptul ca un numar de contacte cu marea gimnastica pentru foarte tinerele gimnaste nu poate fi decat benefic. O politica foarte buna, in opinia mea. Pentru asa ceva, costurile legate de aceasta deplasare nu trebuie sa fie o problema si nici nu cred ca sunt probleme aici.
Mi-ar placea sa cred ca aceeasi politica sa se poate aplica si sporturilor martiale. Nu vad absolut niciun motiv pentru care o miscare sportiva, cum este cel al sporturilor martiale care antreneaza in ea un numar de 100.000 de sportivi sa nu se bucure de acelasi tratament, evident, parcimonios adecvat.
Senioratul gimnasticii fata de alte sporturi incepe sa ma sece. De asemenea, este de asteptat ca cei responsabili din domeniul sporturilor martiale sa gaseasca o metoda, o cale de cristalizare a unor loturi nationale clare, cu mecanisme transparente de promovare astfel incat sa inceteze toate discutiile de pe margine care nu fac decat sa duca in derizoriu toate eforturile cinstite in acest domeniu.
Si readuc aici in discutie reunificarea Karate-ului despre care nu se mai scoate niciun sunet, reorganizarea federatiilor de sporturi martiale devine o necesitate stringenta pentru ca lucrurile sa intre intr-un firesc armonios propice unei activitati coerente si predictive.
Altfel, in opinia mea, perpetuam o stare de voluntariat in acest domeniu care cautioneaza dominatia neta a COSR-ului care a devenit, de fapt, un Richelieu al sportului romanesc.