De-a lungul anilor, boxul a fost unul dintre sporturile care a făcut cinste României. Chiar şi la momentul de faţă, numeroşi tineri talentaţi aleg calea „nobilei arte”. Unul dintre cei mai reprezentantivi boxeri ai generaţiei sale este Orlando Chirvase, care la doar 21 ani, deţine titlul României la 69 kg. Dar drumul spre performanţă se află de-abia la început…
În familia Chirvase, sportul se află la loc de cinste. Tatăl lui Orlando, Marian, a făcut hochei de performanţă, iar bunicul său, Petre, a fost rugbist. Mai mult, fratele său mai mic, Marian, joacă handbal, sport pe care l-a practicat, de altfel, şi de sora mai mare, Anne.
Tânărul pugilist a făcut cunoştiinţă cu boxul de la o vârstă fragedă. „Încă de pe la doi, trei ani, un bun prieten, fostul boxer Ion Militaru, se juca cu el. Aşa i-a intrat în sânge sportul”, ne spune tatăl sportivului. Orlando a îndrăgit rapid boxul, iar la vârsta de 10 ani a început să practice sportul la nivel de club. A fost legitimat la clubul lui Adrian Lăcătuş, iar primul antrenor care l-a pus în gardă a fost Bebe Fieraru. Peste câţiva ani a trecut la Dinamo. „Am intrat sub comanda lui Mitică Dorobanţu. Nu voia nimeni să mă antreneze. Eram prea mic”, îşi aminteşte pugilistul.
Practic, la Dinamo, Orlando Chirvase a învăţat cu adevărat ce înseamnă boxul. „Am început antrenamentele zilnice, nu doar de bază, ca înainte”, precizează pugilistul. „Am şi câştigat Cupa României în 2006”, adaugă el.
S-a antrenat cu Grigorian şi Sidorenko!
Anul 2006 a fost unul marcant pentru Orlando. Din motive personale, întreaga familie Chirvase s-a stabilit în Germania, la Hamburg. În ciuda faptului că mama lui s-a stins din viaţă în acel an, Orlando a continuat să îşi urmeze visul. Astfel, a ajuns să se lupte sub promoţia Universum, din care au făcut parte pugilişti celebri, precum fraţii Klitschko sau Marcos Maidana.
La Universum, Orlando a avut şansa de a se antrena cu un bun prieten de-al lui Mihai Leu, uzbecul Artur Grigorian, care şi-a apărat cu succes titlul WBO la categoria uşoară de nu mai puţin de 17 ori la rând, între 1996 şi 2004. Dar cel mai surprinzător lucru, aşa cum remarcă tatăl său, este că la 16 ani, Orlando era partenerul de sparring al lui Vladimir Sidorenko, ucrainean trecut de 30 de ani, care deţinea, la acea vreme, titlul mondial WBA la categoria cocoş.
„A fost o perioadă în care am învăţat foarte multe lucruri, o perioadă care m-a maturizat şi m-a disciplinat ca boxer”, spune Orlando despre experienţa din Germania.
Deşi a făcut performanţă în Germania, Orlando spune că boxul amator nu este la un nivel ridicat acolo. „În primul rând, cerinţele necesare pentru a face parte din lotul naţional sunt încadrarea în armată şi cetăţenia. În plus, se fac două, trei antrenamente pe săptămână. Este foarte puţin”. În aceste condiţii, pugilistul român a fost nevoit să se antreneze singur în pauzele pe care le avea, luând exemplul celorlalţi boxeri cu care intra în contact. „„Am observat foarte mulţi boxeri care aveau propriile lor programe de antrenament”, precizează Orlando.
Chiar şi în aceste condiţii, tânărul a fost de două ori campion pe nordul Germaniei şi a fost numit cel mai tehnic boxer de trei ori la rând. A cucerit alte patru titluri în oraşul Hamburg.
Dar scandalurile din boxul german au fost cele care l-au îndepărtat pe Orlando de ţara lui „adoptivă”. Clubul Universum a dat faliment, iar boxul german a ajuns să fie condus de turci şi ruşi.
Înapoi în România
În 2011, Orlando a decis să se întoarcă de unul singur în România pentru a continua să practice sportul pe care îl iubeşte. „Simţeam că în Germania nu pot să avansez”, declară el. Rudel Obreja, pe atunci preşedintele Federaţiei Române de Box, i l-a prezentat lui Relu Auraş, antrenor la SCM Bacău, iar acesta a vrut să îl vadă direct la treabă. „M-a băgat în ring cu fraţii Sandu, Cătălin şi Sorin, campion şi vicecampion naţional la tineret. I-am dovedit pe amândoi”, îşi aminteşte Orlando.
De atunci şi până în prezent, pugilistul activează la SCM Bacău, sub comanda lui Relu Auraş, dar nu are o părere tocmai bună despre boxul din România. „Acest sport nu este văzut bine. Nu mai trage nimeni către sport. Nu prea suntem susţinuţi. Această susţinere vine ori din partea părinţilor, ori din buzunarul propriu”, punctează cu regret sportivul.
Cu toate acestea, ne spune că în Germania era susţinut chiar mai prost decât în ţară: „Aici, de bine de rău, am cazare asigurată, trei mese pe zi şi o indemnizaţie care a fost la început 500 lei, a crescut la 1000, iar acum e din nou 500, din motive necunoscute”.
Cât despre recunoaşterea şi premierea rezultatelor, Orlando precizează că stau sub semnul întrebării: „Anul trecut, când am ieşit campion naţional şi am câştigat Cupa României, am primit o diplomă de merit şi 1300 lei, iar cu un an în urmă, când ieşisem vicecampion şi ocupasem locul trei la Cupa României, am primit 2100, deci exact pe dos”.
Dar care ar fi sumele necesare unui sportiv de performanţă? Tatăl lui Orlando, fost fizioterapeut al lotului naţional de box, a încercat să ne facă o estimare: „Cel puţin 2000 euro lunar. Asta ca el să aibă medicamentaţie, masă şi liniştea de care are nevoie. Dacă ar fi să rămână şi el cu un ban în buzunar, am vorbi de 5000 de euro”.
Dar, mai mult decât bani, sportivul are nevoie de o întreagă gamă de elemente. „Boxul este un sport foarte greu, şi care trebuie susţinut. Trebuie ca sportivul să beneficieze de o nutriţie bună, de fizioterapie, de un preparator fizic. Un antrenor nu poate să cunoască atâtea! Nu mai spun că trebuie şi un psiholog. Boxerul are nevoie de încurajare. Sunt foarte multe elemente”, spune Marian Chirvase.
Probabil că altfel stă treaba în cazul boxerilor profesionişti. Dar până acolo, drumul este plin de obstacole. „Pentru a ajunge la profesionişti, un boxer are nevoie de disciplină, de şansă şi de susţinere. Fără cineva în spate, fără un promotor foarte bun, nu poţi face nimic”, spune Orlando. Cu toate acestea, boxerul pare să aibă toate calităţile fizice pentru a face pasul cel mare. „Toţi cei care l-au văzut pe Orlando cum boxează au zis că nu are ce căuta la amatori şi că are stil de profesionist”, ne spune Marian Chirvase.
În ciuda dificultăţilor, acest tânăr talent al sportului românesc nu încetează să lupte pentru visul său. Tatăl său l-a trimis în teste la Institutul Naţional de Cercetare şi Sport. „Vrem să vedem ce are în corp”, spune el. A lucrat, de-a lungul timpului, mari antrenori şi sportivi, printre care îi amintim pe Mihai Leu, Ilie Dragomir sau Marian Gavrilă.
Din punct de vedere profesional, pentru Orlando urmează Campionatele Naţionale de box din luna august, unde îşi va apăra titlul de anul trecut. După aceea, pugilistul îşi propune să participe la „Centura de Aur”, în cazul în care se va desfăşura şi în acest an.
Actoria, a doua pasiune
Pe lângă abilităţile din ring, Orlando şi-a demonstrat aptitudinile şi în domeniul actoriei. Este tot o latură moştenită de la tatăl său, care, după ce s-a lăsat de hochei, a devenit unul dintre cei mai apreciaţi cascadori români. A avut roluri în „Marfa şi banii”, „Ambasadori căutăm patrie” şi va apărea într-o producţie intitulată „Box”, care va fi lansată în această toamnă. În plus, este posibil să mai fie implicat şi în alte proiecte. „Îmi place foarte mult şi această latură. Şi în televiziune mă simt bine. Chiar dacă toţi îţi sunt necunoscuţi, te împrieteneşti repede. Este o altă lume”, mărturiseşte Orlando.
Din nefericire, chiar dacă este un talent incontestabil al boxului românesc, Orlando Chirvase nu are siguranţa că va continua să practice acest sport. El este doar unul dintre sportivii de valoare ai acestei ţări, dar care nu sunt susţinuţi pe măsură. Este păcat ca acest exponent al unei generaţii să se piardă! Susţineţi valorile! Susţineţi sportul românesc!
Articol apărut în revista Sport Revolution nr. 49
Leave a Reply