Boxul reprezintă un sport de tradiţie în România, istoria nobilei arte fiind una extraordinară. În acest sens, Federaţia Română de Box face eforturi pentru mediatizarea fenomenului, în condiţiile în care avem doi reprezentanţi la Jocurile Olimpice de la Londra, dar şi pe Lucian Bute, multiplu campion mondial la profesionişti.
Bogdan Juratoni a cucerit o medalie mondială după şase ani
Speranţele olimpice româneşti se leagă de evoluţia în ringul londonez a lui Bogdan Juratoni. În limitele categoriei de greutate de 75 de kilograme, Bogdan Juratoni a reuşit anul trecut, la Campionatele Mondiale de seniori de la Baku, din Azerbaidjan, să cucerească medalia de bronz. Atunci, Juratoni a reuşit să atingă faza semifinalelor, fiind învins de ucraineanul Hirtov. Pugilistul pregătit de antrenorul Napoleon Pop a reuşit astfel să aducă prima medalie a României după o pauză de şase ani de la bronzul obţinut în China, de Viorel Simion, în 2005, la categoria de greutate 57 de kilograme. Aşteptările de la Juratoni sunt cu atât mai optimiste cu cât sportivul a bătut anul trecut un vicecampion olimpic, pe cubanezul Emiliano Coreea, dar şi un vicecampion mondial, Andranik Hakobian.
Surpriza mare a lui 2012 a fost reprezentată de evoluţia peste aşteptări a pugilistei Mihaela Lăcătuş. Mihaela a participat chiar în această lună la Campionatele Mondiale de box feminin, care s-au desfăşurat în China, la Qinhuangdao. În limitele categoriei de greutate 60 de kilograme, Mihaela Lăcătuş, legitimată la Steaua, a reuşit să ajungă în sferturile de finală ale competiţiei mondiale, lucru care echivalează cu biletul olimpic spre Londra. Evoluţia ei în ringul asiatic a fost una foarte frumoasă şi foarte curajoasă în acelaşi timp. Ea a trecut în optimile de finală, în meciul decisiv, de puternica pugilistă din Bulgaria, Denitsa Eliseeva, care în 2011 a cucerit medalia de bronz la Campionatele Europene. Scorul final al întâlnirii, 17-14 la puncte în favoarea româncei, este elocvent pentru a demonstra ardoarea cu care s-a luptat.
Tot la Mondialul din China, alte două sportive din ţara noastră au fost aproape de a reuşi calificarea pentru Londra. Atât Lidia Ion, la 48 de kilograme, dar şi Luminiţa Turcin, la 75 de kilograme, au fost învinse în optimile de finală, adică la un pas de calificarea olimpică. Bogdan Juratoni şi Mihaela Lăcătuş sunt exemplele contrare cu care a răspuns Rudel Obreja, preşedintele Federaţiei Române de Box, la anticipările prea puţin optimiste ale opiniei publice româneşti, care în urmă cu un an se “bucura” spunând că România nu va avea boxeri la Olimpiadă, fiind dezafiliată de la forurile internaţionale. Rudel Obreja a câştigat însă procesul contra Asociaţiei Internaţionale de Box Amator (AIBA), oferind astfel posibilitatea sportivilor noştri de a fructifica şansa participării la marele eveniment sportiv de la Londra.
Lucian Bute, simbolul mănuşii româneşti
Fără niciun fel de dubiu, Lucian Bute este cel mai mare boxer român al tuturor timpurilor. Multiplu campion mondial la profesionişti, la categoria supermijlocie, în versiunea IBF, Bute reprezintă un adevărat exemplu de luptă în ring. A renunţat la competiţiile dedicate amatorilor pentru a face carieră la profesionişti. Timpul i-a demonstrat că alegerea a fost cea corectă. Bute a câştigat centura cu diamante pentru prima dată la 19 octombrie 2007, după un meci câştigat la Quebec, oraşul său de adopţie, în faţa columbianului Alejandro Bernio. De atunci Bute şi-a apărat în alte nouă rânduri cu succes centura de campion. La 32 de ani, visul lui Bute este acela de a încerca unificarea centurilor prin câştigarea titlului şi la celelalte două versiuni. Deocamdată, el nu a putut lupta pentru titlurile mondiale la WBO sau WBF, managerii clubului canadian la care e legitimat, Interbox, negăsind încă soluţia potrivită.
Înaintea meciului contra lui Carl Froch, Bute contabilizase nu mai puţin de 30 de victorii la profesionişti, din tot atâtea partide disputate. Chiar dacă Lucian Bute a pierdut această confruntare înainte de limită, prin KO tehnic în repriza a cincea, suntem însă convinşi că forţa şi dorinţa lui Bute sunt determinante, iar profesionalismul de care dă dovadă boxerul nostru sunt tot atâtea calităţi care îl recomandă să rămână pe piedestalul de cristal rezervat învingătorilor.
Demn de semnalat este că în comuna gălăţeană Pechea, acolo unde campionul a văzut lumina zilei, Bute este privit ca un simbol. Din economiile sale a deschis şi finanţează o şcoală de box pentru consătenii săi, iar copiii din comună, dar şi din localităţile limitrofe, sunt atraşi ca un magnet de nobila artă. Eforturile lui Bute sunt susţinute necondiţionat de preşedintele Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, cu care are, de altfel, şi o strânsă legătură de rudenie.
Bravo Lucian! Bravo Lucian! Chiar dacă ai pierdut un meci, rămâi campionul nostru.
Leave a Reply