Sportul – Suveranul omului echilibrat

Ce au în comun Vladimir Putin, Henry şi William de Wales, Nicolas Sarkozy, Ramzan Kadirov, Carl Philip al Suediei şi Barack Obama? Iubirea pentru sport şi suportul acordat acestuia în ţările lor de origine.

Plecând de la vârful piramidei, structura sportiva statală  capătă un alt sens şi o altă valoare, sportul ajungând să fie un deziderat  de nelipsit în viaţa oricărui participant activ în societate. Mai mult decât o formă de umplere a timpului liber, sportul organizat devine o manieră de educare a copiilor, de manifest al tinerilor, de viaţă al adulţilor.

Acest principiu este prezent şi în viaţa preşedinţilor şi prinţilor diverselor ţări de pe întregul glob.

Astfel, vedem un Barack Obama care practică baschet şi golf, două sporturi reprezentative ale statului american, un Sarkozy pasionat de ciclism, prinţii de Wales şi al Suediei alergând şi jucând cricket şi polo pe iarbă, un preşedinte cecen practicând box, ş.a.m.d. O pleiadă de sporturi reprezentative naţiunilor din care fac parte.

Probabil, liderul pentru care sportul devine prin excelenţă o prioritate personală dar şi naţională este Vladimir Putin.

De la judo la sambo, de la alpinism la hochei, Putin este un exemplu de preşedinte pentru care sportul devine un mod de viaţă şi un sector căruia, din punct de vedere politic, îi acordă maximum de importanţă. Conştient că o naţiune puternică este formată din oameni puternici, sănătoşi, viguroşi şi echilibraţi, liderul de la Kremlin, susţine sportul organizat în mod concret, bugetul anual numai pentru  sporturile marţiale din Rusia fiind de şaizeci de milioane de dolari!

În această notă se desfăşoară sportul în ţări ca Rusia, acolo unde sportivul primează ca importanţă şi unde el este considerat erou naţional.

Astfel sportivul, suveranul propriului său domeniu de activitate, unde este la fel de apreciat ca un şef de stat, devine ambasadorul omului conştiincios, per-severent, responsabilizat de mag-nitudinea importanţei care i se acorda. Sportivul devine un model de conduită pentru toţi ceilalţi, într-o societate în care tot mai rar omul este propriul său stăpân şi unde tot mai puţini reuşesc să menţină un echilibru sănătos în universuri preponderent virtuale.

Să analizăm şi sportivul român!

Plin de talent, debordant de ambiţie şi vise, muncitor şi iscusit, ajunge repede o victimă a sistemului în care trăieşte. Trăieşte într-un univers paralel cu cel în care i se hotărăşte viaţa şi sfârşitul performanţei. Suntem mândri că am inventat expresia „s-a născut talent, a murit speranţă’’ şi dăm naştere a tot mai multe „foste viitoare speranţe.’’

Nimic surprinzător! Dacă avem lideri mondiali iubitori de sport, dar mai important, practicanţi de sport, care încurajează acest domeniu din prisma celui care a simţit adrenalina unei lupte pe saltea, unei curse abia terminate, unui antrenament greu în care îţi depăşeşti limitele, neţinând cont de funcţia sau „scaunul’’ pe care îl ocupi, încă mai există şansa supravieţuirii acestei maniere de viaţă.

Sportivul român însă, este sărăcit de politicianul care i-a împărtăşit trăirile şi, din păcate, foşti sportivi care ajung în lumea politică se molipsesc de un sindrom al uitării, foarte dureros pentru cei care aşteaptă ca în final cineva să îi înţeleagă şi să îi ajute.

Drama sportivului român? Lipsa empatiei cu cei care conduc, lipsa experienţei comune, lipsa iubirii pentru sport a celor care au datoria să iubească omul în general şi sportul în particular.

Să ne învăţăm liderii să fie suveranii propriului corp şi să vină alături de noi, sportivii!

Să facem „sport la patru ace’’ şi să trezim o naţiune română puternică şi vie, care ne-a reprezentat ţara la nivel mondial mai bine decât oricare om politic.

Sportul este ambasadorul universal şi maniera prin care se trezeşte spiritul în om, prin care el se ridică din lâncezeala coruptă şi de unde se naşte energia de a crea lucruri şi de a fi suveran peste ele.

Sunt de apreciat liderii şi oamenii politici activi în sport, activi nu doar în demagogie şi falsă imagine, ci înfăptuind şi devenind modele sociale reale.

Articol publicat în nr. 51 al revistei Sport Revolution