Sportul românesc se afundă pe zi ce trece într-o prăpastie fără fund şi nu dă niciun semn că poate ieşi la suprafaţă în viitorul apropiat. În ciuda acestei situaţii ingrate, conducătorii se fofilează din colţ în colţ şi ignoră cu desăvârşire aceste probleme, perpetuându-se într-o aşteptare letargică.
Nu e cazul să insistăm asupra tuturor lacunelor sportului românesc pentru că spaţiul editorial nu ne permite acest lucru. Ne vom opri asupra lipsei infrastructurii în Bucureşti pentru sporturile de iarnă (hochei, patinaj artistic sau patinaj viteză). Dacă privim asupra impactului pe care patinajul îl are în România, ne dăm seama că practicanţii acestui sport atât de apreciat sunt trataţi cu o indiferenţă proletară de cei care au putere de decizie. Ce le pasă lor că patinatorii bucureşteni nu au unde să se antreneze, doar România nu-i o ţară de patinatori! Sau, în cel mai rău caz, se pot antrena şi pe patinoarele artificiale din mall-uri, cum de altfel se şi întâmplă de ceva timp încoace. E mai rentabil aşa!
Poate pe termen scurt e mai rentabil aşa, dar pe termen lung patinajul şi hocheiul vor apune şi vom discuta despre ele ca despre „fata Morgana”. Este inadmisibil ca o capitală europeană de talia Bucureştiului să nu aibă un patinoar la standarde înalte care să deservească aceste sporturi. Actualul patinoar „Mihai Flamaropol” este o parodie de arenă, în care doar temerarii mai au curajul să pătrundă, ţinând cont de condiţiile mizerabile pe care le oferă în acest moment. De luni bune, acest patinoar vechi de zeci de ani, care stă să cadă oricând, a rămas fără apă şi căldură din cauza datoriilor pe care Federaţia Română de Hochei pe Gheaţă, administratorul acestei arene, le-a acumulat la furnizori. În asemenea condiţii, este evident că activitatea sportivă nu se mai poate desfăşura.
„Am ajuns de râsul lumii. Dacă privim în celelalte capitale din Europa, ne dăm seama unde ne situăm. Sofia are două patinoare, Budapesta la fel, în Praga nici nu mai vorbim. Bucureştiul a rămas de căruţă la acest capitol, spre ruşinea noastră. Este inadmisibil ca o capitală europeană să nu aibă un patinoar mo-dern”, spunea marele arbitru de patinaj Nicolae Bellu, un fin cunoscător al fenomenului.
Urmând regulile jocului pentru copii „ţară, ţară, vrem ostaşi!”, iubitorii patinajului şi hocheiului din România au tot dreptul să strige în cor „ţară, ţară, vrem patinoar!”, că poate „gulerele albe” s-or sensibiliza şi vor demara odată proiectul construcţiei noului patinoar. Un astfel de proiect există deja pe masa de lucru a Primăriei Generale a Bucureştiului, dar, cum în România suntem obişnuiţi să dăm din lac în puţ, lucrările la noua arenă nu pot fi demarate pentru moment din cauza unor terenuri private aflate în vecinătatea actualului patinoar care sunt intangibile şi cu greu pot fi expropriate. Nu mai e un secret că interesele financiare depăşesc interesul naţional, dar poate există un „Mesia” care se va încumeta să ia taurul de coarne măcar acum, în al 12-lea ceas. Cert este că, deocamdată, visul tuturor hocheiştilor şi patinatorilor bucureşteni de a dispune de un patinoar modern pare iluzoriu.
*Material preluat din numărul 42 al revistei Sport Revolution.
FOTO: Răzvan Păsărică
