S.R.: Ce rol a jucat şi joacă România în marea familie CIO, la nivel sportiv, dar şi din punct de vedere politic şi decizional?
T.B.: De peste un secol, România a jucat un rol important în promovarea mişcării olimpice şi diseminarea valorilor acesteia în rândul cetăţenilor săi şi în special către tineret. Contribuţia sa la mişcarea olimpică a început cu câţiva ani înainte de crearea efectivă a Comitetului Olimpic Naţional şi s-a datorat Prinţului George Bibescu, primul membru al CIO. Ales în 1899, Bibescu a fost un prieten apropiat al lui Pierre de Coubertin, cel care a reînsufleţit Jocurile Olimpice moderne şi a fost fondator al CIO.
De atunci, CIO a beneficiat de prezenţa şi de implicarea a trei români de renume: Georges A. Plagino, Alexandru Şiperco, care a jucat un rol-cheie în asigurarea participării sportivilor români la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles (România fiind singura ţară est-europeană prezentă acolo) şi, desigur, Octavian Morariu. Care, de anul trecut, de când a fost ales, a împărtăşit cu CIO din experienţa sa de fost un jucător internaţional de rugby şi lider sportiv în CON şi Comitetele Olimpice Europene.
Desigur, România şi-a lăsat amprenta şi în istoria sportivă şi olimpică. Sportivii români au concurat la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice moderne şi au câştigat 302 medalii în total. Performanţele remarcabile ale sportivilor dumneavoastră au fost pe prima pagină a publicaţiilor la nivel mondial.
Astăzi, COSR este un puternic membru al mişcării olimpice.
S.R.: Când vorbim de Olimpiadă, vorbim doar de competiţia sportivă, sau putem afirma că vorbim şi despre politică, influenţă, aspecte financiare şi de afaceri, chestiuni de popularitate şi imagine în ceea ce priveşte părţile implicate?
T.B.: În trecut, unii au spus că sportul nu are nimic de-a face cu politica sau că sportul nu are nimic de-a face cu banii sau afacerile. Această atitudine a fost şi este greşită. Sportul face parte din societate şi acest lucru înseamnă că trebuie să avem un parteneriat cu politicienii care conduc lumea aceasta, precum şi cu guvernele lor. Pentru a asigura funcţionarea sportului la nivel mondial, trebuie să îi asigurăm acestuia autonomie, dar să şi înţelegem că deciziile noastre au implicaţii politice. Avem nevoie de dialog cu lumea politică şi cea de afaceri pentru a construi un viitor mai bun pentru societate.
Gestionarea legăturilor dintre sport, afaceri şi politică a fost o tematică importantă a primului meu an, în calitate de Preşedinte al CIO, perioadă în care m-am întâlnit cu 83 de şefi de stat şi de guvern. De asemenea, CIO a încheiat un acord istoric cu ONU pentru o cooperare strânsă cu privire la dezvoltare şi pace. Avem nevoie de această cooperare şi dialog pentru a face ca sportul să devină mult mai puternic şi mai important pentru anii care vor veni.
S.R.: Care au fost criteriile de organizare a Jocurilor Olimpice de Iarnă, Jocurilor Olimpice pentru Tineret, Jocurilor Paralimpice pe lângă ediţiile de vară?
T.B.: Nu există nici o astfel de distincţie între jocuri: vara şi iarna. Deşi conceptul acestora ar putea diferi, ambele susţin misiunea noastră de a asigura sportivilor evenimente sportive de clasă mondială. Jocurile Paralimpice sunt parte a responsabilităţii Comitetul Paralimpic Internaţional.
Jocurile Olimpice de aşteptare reprezintă o mare oportunitate pentru un oraş şi o ţară să-şi dezvolte sporturile şi infrastructuria generală, lăsând astfel şi o moştenire de lungă durată. Fiecare oraş este încurajat să efectueze o licitaţie adaptată la circumstanţele specifice şi proprii, cu planuri care reflectă propria viziune, specifică, privind beneficiile pe care Jocurile le pot aduce oraşului şi regiunii şi asigurarea unei moşteniri pozitive, durabile, pentru oamenii lor.
S.R.: Cât este de greu să accesezi o funcţie de conducere în cadrul CIO?
T.B.: Orice membru CIO are dreptul să acceseze o astfel de funcţie. Ori de câte ori există o poziţie disponibilă, membrii CIO au posibilitatea să-şi prezintă candidatura. Toţi membrii Comitetului Executiv sunt aleşi, în şedinţă, prin vot secret, cu majoritate de voturi exprimate. Convingerea, angajamentul, pasiunea, sunt, desigur, calităţi de valoare pentru a deveni un membru al Consiliului.
S.R.: Care este relaţia dintre CIO şi SportAccord? Ce reprezintă SportAccord pentru CIO?
T.B.: SportAccord este o organizaţie internaţională recunoscută de CIO. Colaborarea este esenţială, şi SportAccord joacă un rol important în această privinţă. SportAccord şi, în special, preşedintele său, domnul Marius Vizer, este implicat în discuţiile privind Agenda Jocurilor Olimpice din anul 2020. Domnul Vizer a luat parte la întrunirile Summit-ului Olimpic, care a adus împreună liderii principali ai mişcării olimpice, pentru a aborda principalele subiecte de interes.
S.R.: Cum vedeţi abordarea sporturi olimpice vs sporturi neolimpice? De multe ori sporturile neolimpice sunt tratate, de unele persoane, ca şi când ar fi o „rudă neînsemnată şi săracă“ a celor din grupul olimpic…
T.B.: CIO este pe deplin conştient de apelul programului Olimpic şi de numărul sporturilor care doresc includerea. De aceea, programul Olimpic este unul dintre subiectele abordate în cadrul discuţiilor privind agenda Jocurilor din 2020. Pentru mine, niciun sport nu este „nesemnificativ“ sau o „rudă săracă“.
„Dacă“-urile care guvernează aceste sporturi – fie olimpice sau recunoscute – sunt o parte integrantă a mişcării Olimpice şi sunt, în mod clar, deschis spre o anumită flexibilitate, pentru a ne asigura că programul Jocurilor Olimpice rămâne important şi atractiv pentru generaţiile tinere.
La Jocurile Olimpice pentru tineret, care au avut loc recent, la Nanjing, am avut un „laborator sportiv“, în cadrul căruia patru sporturi neolimpice, skateboarding, wushu, rollerblading/role şi alpinism au reuşit să facă demonstraţii şi iniţieri ale populaţiei locale. A fost un succes imens.
Leave a Reply