Vedeta este Echipa – sau despre individualism vs. colectiv din perspectiva performanței

În ultima vreme, adică de vreo 30 – 40 de ani, și din ce în ce mai accentuat după apariția și dezvoltarea informaticii, epoca geniilor solitare, pustii șamd a cam apus în domeniile cercetării științifice, aceste personaje de legendă, caracterizate de mari doze de egoism, individualism și subiectivism, fiind luat de echipe, de colective formate din individualități cu dotare nativă și pregătire de excepție, dar, în același timp, capabile de comunicare foarte eficientă, de coordonare cu alte persoane și integrare într-un colectiv foarte bine orientat către obținerea de performanță.

Ultimele evoluții din sport ne arată că acest fenomen se produce și la nivelul sporturilor de echipă, în sensul că în locul jucătorilor legendari, figurilor mitologice care monopolizează, într-un fel, atât jocul cât și atenția publicului, în primul plan al competițiilor și pe podiumurile performanței apar echipe, colective foarte bine sudate și antrenate, care joacă foarte eficient pentru a câștiga.

Abia încheiata Cupă Mondială la fotbal se înscrie în acest curent de schimbare.

Pe parcursul competiției am văzut cum au evoluat către fazele finale acele echipe care au reușit să atingă maximum de eficiență în joc, bazându-se nu pe inspirații de moment sau capricii ori zile norocoase ale unor vedete, ci pe partituri tactice bine structurate și executate cu rigurozitate de colective pragmatice, orientate către rezultat și mai puțin către demonstrații de virtuozitate ce nu se consemnează pe tabelă.

Germania a funcționat, din ce am văzut, după un slogan după care funcționează și economia acestei țări: planificare și control – cât este nevoie, inițiativă individuală – cât se poate în condițiile date.

Nu mă pot abține să nu remarc că jucătorii germani stau slab la capitolul tabloide: nu prea consumă cosmetice (de exemplu – gel pentru coafură) în cantitățile cu care ne-au obișnuit niște jucători dragi nouă, nu prea apar prin diverse cârciumi/cluburi, la ore imposibile în compania vreunor personaje mondene sau de altă natură, și, în general, nu prea au manifestări extrem de boheme sau abateri grave de la viața sportivă. Sigur că nu trăiesc nici în post și rugăciune și nici nu sunt niște funcționari plicticoși. Sunt ceea ce putem numi niște profesioniști de cea mai înaltă clasă, capabili să se coordoneze lucid și rațional, să depășească orgoliile, egoismul și individualismul și care au reușit să înțeleagă că o competiție este câștigată dacă câștigi toate meciurile și că pot câștiga numai în echipă, nu fiecare în parte!

Unele din echipele care au avut de pierdut în acest turneu final au fost acelea care s-au confruntat cu fenomene media și percepții ale publicului cum ar fi cultul personalității unora dintre jucătorii lor și cu presiunea existentă asupra acestora de a face acte de magie, numere de circ, prin care să câștige, pe baza inspirației și a carismei și norocului meciuri luând pe cont propriu anumite acțiuni.

Se pare că epoca acestor întâmplări s-a cam încheiat, se pare că nu vom mai vedea la nivelul înaltei performanțe faze create de super-eroi, fiindcă asemenea lucruri nu prea mai sunt posibile odată cu impactul dezvoltării tehnologice la nivelul metodelor de antrenament, nutriției sportivilor, abordărilor tactice și arbitrajului. Nu mai este posibil să se repete istoria unui el gran’ ladron care să mai înscrie cu mână și nu prea mai putem vedea un jucător care să dribleze singur jumătate de teren și să se oprească în poarta adversă…. Asemenea evoluții rămân tot mai mult în amintirile unei perioade romantice, cu individualități de excepție și cu o mentalitate mai aproape de romantism decât de profesionalism…..

Ceea ce am văzut în finala Cupei Mondiale 2014 a fost un Triumpf des Willens, ca să reiau un titlu mult hulit și mult admirat, ce redă o latură importantă a mentalității germane, un triumf al voinței, al muncii, perseverenței, rațiunii, lucidității și pragmatismului în fața abordărilor în care calitatea jocului și rezultatul depind nepermis de mult de inspirație personală, artificii tehnice și  starea de moment a unor vedete.

În cazul Germaniei rețeta câștigătoare se bazează pe o nouă concepție despre joc și despre sport, în viziunea căreia vedeta este echipa.

Acest transfer de accent de la individualitatea excepțională la colectivitatea, la echipa formată din individualități de excepție, este, în opinia mea, un fenomen inerent dezvoltării sistemului profesionist în sportul de înaltă performanță și poate fi considerat un semn de maturizare a acestei ramuri.

În ceea ce mă privește, fără să fiu un mare admirator al Germaniei ca putere fotbalistică, aștept cu interes să văd influența pe care o va avea modelul acestei performanțe asupra structurii de specialitate din țara noastră, mai ales că așteptăm de ceva timp o nouă calificare la un turneu final…

Sursa foto: www.tnp.sg