În zilele noastre este din ce în ce mai greu pentru un român să facă pasul către NBA, campionatul nord-american de baschet profesionist. Cu toate acestea, în 1995, România a fost la un pas să aibă doi reprezentanți pe prima scenă a baschetului mondial. După ce Ghiță Mureșan a fost selectat în 1993 de Washington Bullets (actualmente Washington Wizards), Constantin Popa era ales de Los Angeles Clippers doi ani mai târziu. Din păcate, o accidentare gravă l-a împiedicat pe Titi să joace alături de cei mai buni baschetbaliști ai lumii. În schimb, românul s-a întors în Europa, s-a bucurat de o carieră strălucită, iar actualmente trăiește în Statele Unite alături de soţie și de cei cinci copii, antrenând o echipă universitară de baschet feminin.
Născut pe 18 februarie 1971 la București, Constantin Popa și-a început cariera la clubul Dinamo. A fost unul din membrii naționalei de juniori a României care s-a clasat pe locul al 5-lea la Campionatul Mondial de la Edmonton din 1991, generație din care mai făceau parte Ghiță Mureșan și regretatul Toni Alexe. De altfel, Titi spune că tocmai prestanțele de la lotul național l-au făcut să intre în atenția antrenorului Universității din Oklahoma, Leonard Hamilton. „Cumva, a primit o casetă video cu unul din meciurile internaționale pe care le-am jucat cu echipa națională a României și așa a început să mă recruteze. A durat destul de mult până ce a putut să mă contacteze, deoarece în acea perioadă noi eram încă în timpul comunismului”, spune Titi Popa.
Aventura americană
Leonard Hamilton a fost singurul antrenor din baschetul universitar nord-american care s-a interesat de Titi. Tehnicianul a încercat timp de 18 luni să facă rost de numărul de telefon al românului. Când a reușit, antrena la Universitatea din Miami. Într-o noapte din februarie 1990, pe când avea doar 19 ani, Titi era contactat de secundul lui Hamilton, Scott Howard, iar aventura americană prindea contur.
După ce a petrecut un an la școala pregătitoare din Virginia, Titi a debutat pentru Miami Hurricanes în 1991. „A fost o perioadă de neuitat. Am avut succes în mare parte și am învățat foarte multe despre baschet și despre viață, în general. Adaptarea la jocul din colegiu a fost destul de dificilă la început, dar din momentul în care mi-am dat seama că am abilitatea de a concura cu jucătorii din Statele Unite, lucrurile s-au îmbunătățit și am avansat rapid”, spune antrenorul.
Titi a avut un adevărat impact asupra formației universitare Miami Hurricanes. Românul este și la ora actuală cel mai înalt baschetbalist din istoria echipei (2,20 metri) și liderul all-time la „capace”, înregistrând 263 în cei 4 ani de colegiu. De asemenea, Titi a fost votat de două ori în a treia echipă ideală a conferinței în care a evoluat, Big East. Totul se întâmpla într-o perioadă în care se „duela” cu viitoarele staruri din NBA: Alonzo Mourning, Allen Iverson sau Ray Allen.
La un pas de NBA
Grație performanțelor din colegiu, Titi Popa s-a aflat printre cei 58 de jucători prezenți la Draft-ul NBA din 1995, de unde echipele profesioniste din baschetul nord-american aveau să-și selecteze debutanții. Românul a fost selectat cu opțiunea 53 de către Los Angeles Clippers și era la un pas de a-și vedea visul cu ochii.
Deoarece pivoții care evoluau la acea vreme în NBA erau destul de masivi (ex. Shaquille O’Neal), Titi a fost nevoit să crească în greutate: „Toată vara am fost pe o dietă specială și am urmat un program de condiție fizică. Am pus în jur de 25 de kilograme, dar s-a dovedit a fi prea mult în momentul în care am ajuns în California”.
Întors în Los Angeles pentru a se pregăti cu echipa, Titi a suferit o accidentare gravă, care l-a costat locul în echipă. „Mi-am accidentat două discuri din coloana vertebrală, iar managementul de la Clippers nu a crezut că mă voi reface ca să pot juca. În momentul acela mi-au reziliat contractul”.
Deși nu a intrat în NBA, Titi a continuat să joace baschet. Românul s-a întors în Europa și a evoluat la echipa franceză Pau-Orthez, pe unde a trecut și Ghiță Mureșan și mai apoi la formațiile israeliane Macabi Tel Aviv și Hapoel Ierusalim. A fost campion al Franței, triplu campion al Israelului și a jucat o finală de Euroliga. De asemenea, românul a fost introdus și în Hall of Fame-ul baschetului european, alături de colegii lui de generație, Ghiță Mureșan și Toni Alexe.
De la jucător la antrenor
Stabilit încă din anii ‘90 la Miami, Titi a rămas în Statele Unite după ce s-a retras din cariera de jucător, în 2001. Nu a durat mult până ce a făcut pasul către antrenorat: „Am găsit o poziție ca antrenor principal la fete, la un liceu din Florida. În momentul acela, mi-a fost indiferent ce antrenez, atât timp cât pot găsi o poziție de antrenor. Mi-a plăcut foarte mult și în momentul de față am terminat sezonul numărul 8 ca antrenor de baschet feminin. 2 ani la liceu, 6 la colegiu”.
Echipa pe care Titi o antrenează în prezent este cea a Universității din Indianapolis, UINDY Hounds. După ce a fost antrenor secund încă din 2007, românul a preluat funcția principală în 2011.
Când vorbește despre România, Titi Popa spune că are amintiri plăcute și că ține legătura cu vechii prieteni, dar nu se gândește la o întoarcere de lungă durată. „Am plecat de 22 de ani și viața mea e aici, în Statele Unite, unde am familia și cei cinci copii. Probabil mă voi întoarce în țară, dar ca vizitator sau turist”. Cât despre antrenoratul în țara natală, românul are o singură preferință. „Aș fi interesat, probabil, de a antrena naționala de baschet feminin dacă s-ar ivi ocazia și dacă timpul mi-ar permite”.
*Material preluat din numărul 38 al revistei Sport Revolution
Leave a Reply