Puţini sunt cei care să nu fi auzit de Nadia, o sportivă de nota zece care a dat un alt sens gimnasticii mondiale. Dar sunt la fel de puţini cei care o cunosc pe Nadia în spatele ecranului TV sau dincolo de imaginea perfecţiunii. Mai presus de toate aceste percepţii, am descoperit în Nadia un om sensibil, cu o modestie incomensurabilă, capabil să sprijine necondiţionat pe oricine, oricând.
Cu prilejul Galei sportului oneştean, organizată pentru a celebra 40 de ani de activitate ai CSM Oneşti, Nadia Comăneci ne-a oferit un interviu în care a vorbit despre clubul la care a făcut primii paşi în gimnastică, despre starea actuală a acestui sport emblemă pentru România, dar şi despre planurile sale de viitor.
S.R. Ce înseamnă pentru dumneavoastră CSM Oneşti?
N.C. CSM Oneşti înseamnă acasă, locul în care a luat naştere gimnasta Nadia Comăneci, locul în care am făcut primii paşi spre performanţă. Aici am intrat prima dată într-o sală de gimnastică şi am descoperit că acolo vreau să rămân. Aici a început totul. Iar acum, după 40 de ani de la înfiinţarea clubului, mă simt extrem de onorată şi de mândră că am devenit preşedinte de onoare al acestui club sportiv care mi-a dăruit atât de multe şi pe care îl iubesc.
S.R. Cum caracterizaţi performanţele clubului oneştean în cei 40 de ani de la aparţie?
N.C. Succes. Cred că este cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie clubul. CSM Oneşti a dat României de-a lungul timpului zeci de campioni olimpici, mondiali sau europeni în diferite domenii. E adevărat că pentru cei mai mulţi, Oneştiul este sinonim cu gimnastică, în special prin prisma rezultatelor pe care eu le-am înregistrat la competiţii internaţionale, dar să ştiţi că din Oneşti au plecat şi alţi sportivi de valoare. Fostul luptător Vasile Puscasu şi fosta canotoare Florica Lavric, spre exemplu, tot la CSM Oneşti au activat.
S.R. Ce a simbolizat 10-le absolut din 1976 pentru gimnastică românească şi pentru viitorul acesteia?
N.C. Dovada că se poate. Pentru gimnastică mondială cred că acel moment a fost unul de răscruce. Este evident, mai ales din păţania cu tabela de marcaj, că la acel moment nimeni nu se gândea că o astfel de nota este posibilă, că perfecţiunea este posibilă. La momentul respectiv, gimnastica românească se afla deja în topurile internaţionale, dar acea primă notă de 10 a transformat şcoala de gimnastică românească un punct de reper. Indiferent de rezultatele din ultima vreme ale echipei noastre, întotdeauna România este privită la nivel internaţional de echipele contracandidate ca un adversar de temut care îţi poate face oricând o surpriză. Istoria nu se şterge. Şi cred că se poate repeta, trebuie doar să înţelegem noi, ca ţară, că trebuie să investim în talentele pe care le avem. Trebuie să investam în echipamente şi în pregătirile fetelor. Încă avem o foarte bună şcoală de gimnastică şi putem să fim iar pe podiumul gimnasticii mondiale.
S.R. Ce părere aveţi despre gimnastica românească la ora actuală? Ce credeţi că ar trebui făcut pentru a reglementa situaţia gimnasticii româneşti?
N.C. Aşa cum spuneam, şcoala de gimnastică românească este în continuare una foarte bună. Cred că valori sunt în ţară, trebuie doar să le descoperim şi mai ales să le susţinem să continue. Din păcate, în mare parte, succesul de atunci şi potenţialul succes de astăzi depinde şi de investiţiile financiare, investiţii în dotări şi în pregătirea şi motivarea sportivelor, dar şi în creşterea bazei de selecţie, în încurajarea copiilor să se îndrepte spre sport. Nu poţi face performanţă dacă nu convingi talentele să vină spre tine şi să rămână alături de tine. Trebuie să învăţăm să ne respectăm valorile, să le răsplătim pe măsură.
S.R. V-aţi gândit vreodată, după 1990, să vă întoarceţi în gimnastică românească în calitate de antrenoare?
N.C. Am mai fost întrebată dacă aş vrea într-o zi să revin în sala de gimnastică în calitate de antrenor. Momentan, sunt implicată într-o multitudine de alte proiecte, încât nici nu cred că aş avea timp să stau în sala de sport atât de mult pe cât mi-aş dori, cu atât mai puţin timpul care este necesar unui antrenor să îl petreacă în sală, alături de elevii săi, pentru a obţine performanţă. Chiar dacă nu sunt antrenor şi nici nu am un astfel de proiect în perioada imediat următoare, îmi contribui la educarea copiilor în spiritul sportului şi performanţei atât prin Academia de gimnastică din Oklahoma, cât şi prin Fundaţia „Nadia Comăneci” şi cursurile de sport de la Centrul MiniMe al fundaţiei. Sper ca, deşi nu sunt eu profesorul copiilor de la aceste două şcoli, să reuşesc să le transmit indirect dorinţa de succes şi reuşita în şi prin sport.
S.R. Cum comentaţi situaţia sportului românesc?
N.C. Valori există, profesori şi antrenori buni de asemenea, trebuie doar să nu uităm că avem nevoie şi de investiţii pe măsura sau un echilibru între valoare şi recompensă. Sportul românesc are mari şanse să revină în topul preferinţelor la nivel internaţional, trebuie doar să muncim, să continuăm să fim perseverenţi şi, mai ales, să apreciem, respectăm şi răsplătim adevăratele valori. Iar acest lucru este valabil în orice domeniu, nu doar în sport.
S.R. Înainte, oamenii găseau în sport un mod de a se recrea, de a-şi petrece timpul liber într-un mod sănătos, de a se educa. Astăzi, vedem pe străzi copii obezi, auzim de persoane care suferă de boli grave de la o vârstă fragedă. Ce părere aveţi despre ideea că sportul să redevină o prioritate naţională?
N.C. Cu siguranţă sportul trebuie să fie una dintre priorităţile noastre, ca ţară, dar şi individual, pentru că fără sport vor avea de suferit în primul rând copiii noştri. Din câte ştiu, există diferite programe şi proiecte care promovează importanţa practicării sportului în rândul copiilor, inclusiv a copiilor mici şi acest lucru este îmbucurător. Dar este evident că avem nevoie de mai multă atenţie şi implicare în această direcţie. Şi nu e doar cazul României, din păcate la nivel mondial, problema obezităţii este una foarte mare şi toate statele se lupta să combată sedentarismul şi excesul alimentar, promovând un stil de viaţă santos, incluzând sport, alimentaţie sănătoasă, dar şi o educaţie echilibrată. Fundaţia „Nadia Comăneci” a organizat recent o conferinţă, dedicată tuturor părinţilor, despre viaţa sănătoasă din toate punctele de vedere, conferinţa care s-a bucurat de un mare succes şi pe care ne dorim să o reedităm la anul în mai multe oraşe din ţară, pentru că avem această responsabilitate de a fi alături de toţi părinţii şi a-i învăţa şi încuraja să adopte un stil de viaţă sănătos pentru ei şi familia lor.
FOTO: Răzvan Păsărică.
* Articol publicat în numărul 44 (noiembrie-decembrie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply