A fost odată ca niciodată…
Aşa începe orice poveste. Sport Revolution vă spune astăzi istoria celui mai mare antrenor de handbal din secolul XX, Igor Turcin, cel care a sfârşit tragic, în noiembrie 1993, la un meci în Sala Giuleşti.
Rapidul juca returul cu puternica Spartak Kiev, antrenată de Igor Turcin. Omul acesta reprezenta practic un monument handbalistic. În 1952 după ce luase o echipă anonimă, formată din jucătoare neiniţiate, multe din ele care nici nu văzuseră o minge de handbal, Turcin a dus brandul pe culmile gloriei. În patru decenii, Spartak Kiev a obţinut douăzeci de titluri de campioană a URSS şi a câştigat de 13 ori Cupa Campionilor Europeni. La nivel de echipă naţională, aurul olimpic a fost cucerit de echipa lui Turcin în 1976, la montreal şi 1980, la Moscova. Mai are în palmares şi un bronz olimpic, la Seul, în 1988. La Campionatele Mondiale, sovieticele au obţinut sub comanda marelui antrenor două medalii de aur, două de argint şi una de bronz.
Turcin alesese întâmplător handbalul, pentru că atunci când a mers să obţină un loc de muncă, la şcoala sportivă din Kiev, singurele catedre libere erau de handbal fete sau de tenis de masă băieţi. Turcin venise cu gând să se ocupe de baschet, iar handbalul i s-a părut mai aproape decât mingea de celuloid, de prima sa dragoste.
Ucrainean la origini, născut undeva lângă Odessa, Igor Turcin a fost recunoscut pentru metodele sale în care combina forţa cu tehnica.
În pauza acelui meci blestemat din cupele europene, în retur, inima lui Igor Turcin s-a oprit. A făcut atac de cord şi a murit în vecinătatea terenului de handbal. Partida nu s-a mai reluat, jucătoarele ucrainene fiind doborâte de durere.
La puţin timp după aceea, la decizia forului european, s-a desfăşurat un meci de baraj între Rapid şi Spartak Kiev, câştigat de formaţia oaspete. Pe banca tehnică a ucrainencelor s-a aflaz Zinaida Turcina, soţia regretatului tehnician, cea care de altfel l-a cunoscut şi s-a căsătorit cu Igor graţie arenei cu semicercuri. Zinaida a fost eleva lui Igor Turcin, fiind declarată cea mai bună handbalistă a lumii, în secolul XX.
Cei doi au mai avut şi o fiică, Natalia, care a jucat handbal. În zilele care urmează, vom reveni cu traducerea unui interviu acordat de Zinaida Turcina, la mai bine de 15 ani după moartea soţului său.
Din nefericire, puţini oameni de handbal din România îşi mai aduc aminte de această istorie tristă, în care un nume mare al handbalului mondial este implicat.
Leave a Reply