32 de ţări, 6 zile de concurs, 5 medalii de aur. România, locul II pe naţiuni. Aşa se poate rezuma sec şi statistic Campionatul Mondial de Kempo pe Echipe 2010, organizat de către All Japan Shidokan Federation în cadrul celei de-a 30-a ediţii „All Nippon Strongest Fighters Festival” în perioada 03-09 octombrie 2010 în Ito – Japonia.
Pentru aceste rezultate extraordinare a fost nevoie însă de o muncă şi o pregătire deosebită atât tehnico-tactică, fizică, cât mai ales mentală. Nu este uşor ca luptător să ai câte 2-3 meciuri în fiecare zi timp de 5 zile. Nu este uşor să te refaci fizic şi să revii în luptă de la o zi la alta (accidentările fiind ceva obişnuit în sport ) în condiţiile în care la lotul naţional lipseşte cu desăvârire un medic specialist sau măcar un masor, datorită dificultăţilor financiare cu care se confruntă întreg sportul românesc. Şi cu toate acestea tenacitatea şi dorinţa de victorie a luptătorilor noştri, completate de talentul şi abilitatea antrenorului principal al lotului naţional, Amatto Zaharia, de a conduce şi coordona echipa, şi-au spus încă odată cuvântul, România câştigând cinci medalii de aur din totalul celor 15 aflate în joc, adjudecându-şi în acest fel locul II pe naţiuni fiind depăşită de Rusia (şase medalii de aur), dar devansând ţara organizatoare, Japonia (trei medalii de aur) clasată pe locul III.
Astfel, Aurel „Mineru” Pirtea, Mirel Drăgan, George Păcurariu, Ionuţ Tudor, Constantin Pasniciuc, Sorin Florea, Mircea Sabou, Sanda Zaharia şi Alina Pascu au adus României două medalii de aur la probele Full-Kempo şi Kempo K1 masculin, o medalie de aur la Full-Kempo feminin şi două medalii de aur la Full-Kempo şi Kempo K1 mixt .
La ieşirea din Aeroportul „Henri Coandă” am luat „la cald” un scurt interviu Preşedintelui FR Kempo, Prof. Amatto Zaharia.
S.R.: Domnule Profesor, v-aţi întors din nou cu rezultate impresionante, atât pentru sportul românesc, cât şi pentru imaginea României în lume. Aţi participat la un campionat mondial de mare anduranţă. Ştim că şi de aceasta dată aţi întâlnit adversari redutabili şi dacă ar fi să-i menţionăm doar pe unii dintre componenţii naţionalei Japoniei, Muto Takayuki, Ryo Sakai, Saito Hajime-Baboo sau Makoto Uehara (n.r. învingător prin KO la K1 Seul în 2008, nominalizat să lupte în K1 Grand-Prix 2010 la Yokohama) credem că am spus deja totul. Cât de greu a fost?
A.Z.: Orice luptă cu orice adversar este foarte grea, tocmai de aceea noi pregătim în cele mai mici detalii fiecare meci. Totuşi cea mai grea luptă de data aceasta a fost să ajungem să participăm la acest Campionat Mondial pe Echipe.
S.R.: De ce?
A.Z.: Este foarte clar pentru oricine care a organizat ceva în viaţă că doar cuvintele mari nu ţin de foame şi că fără fondurile necesare nimic nu este posibil, iar noi pentru această deplasare am avut nevoie de un buget ceva mai mare. Lupta pentru obţinerea acestui buget nu a fost deloc uşoară având în vedere posibilităţile economice actuale ale sportului. Succesul demersului nostru s-a datorat faptului că am găsit înţelegere atât la A.N.S.T. (fiind susţinuti atât de către Preşedintele autorităţii, doamna Doina Melinte, cât şi de Secretarul General domnul Corvin Nedelcu), cât şi la C.O.S.R. (unde atât Preşedintele, domnul Octavian Morariu, cât şi Secretarul General, domnul Ioan Dobrescu, ne-au întins o mână de ajutor imediat ce au înţeles importanţa acestui eveniment sportiv). Să simţi că nu munceşti în zadar şi că ai pe cineva pe care te poţi baza atunci când vrei să faci performanţă este un lucru foarte important pentru demnitatea noastră ca oameni.
S.R.: Nu aţi reuşit să obţineţi sponsori?
A.Z.: Din păcate, nu… Dar vreau să vă spun că în Japonia, broşura de prezentare a Campionatului Mondial conţinea pe jumătate din pagini informaţii despre competiţie, iar restul paginilor cuprindea reclame ale sponsorilor. În România, dacă sistemul actual de susţinere a sportului prin acordarea unor bugete federaţiilor naţionale de către ANST sau COSR s-ar schimba şi am fi lăsaţi la mâna sponsorilor sau primăriilor, federaţiile atât neolimpice, cât mai ales olimpice şi-ar închide porţile, iar sportul de performanţă ar dispărea imediat, împreună cu toate beneficiile aduse de acesta societăţii. Printr-o astfel de măsură ne-am bate practic joc de munca a zeci de generaţii care au muncit din greu pentru ca România să fie un nume respectat în sportul mondial.
S.R.: Acest semnal de alarmă l-am tras şi noi în repetate rânduri. Revenind însă la activitatea FR Kempo, şi anul acesta sportivii dumneavoastră au avut foarte multe meciuri, unii dintre cei mai experimentaţi trecând deja de cota de peste 40 de meciuri disputate în 2010. Este Kempo, din acest punct de vedere, un sport de luptă mai dificil decât altele?
A.Z.: Absolut toate sporturile sunt dificile, în absolut toate sporturile trebuie să munceşti enorm pentru a urca pe podium, absolut toate sporturile sunt benefice într-o societate civilizată şi absolut toţi cei care sunt implicaţi în obţinerea performanţei în indiferent ce sport, merită respectul nostru. Din acest punct de vedere eu cred că nu avem dreptul moral să comparăm sporturile între ele, etichetându-le în funcţie de cultura noastră de cele mai multe ori limitată în acest domeniu foarte vast sau în funcţie de nivelul nostru mai mare sau mai mic de înţelegere, sau, şi mai rău, funcţie doar de orgoliile mărunte ce ne caracterizează câteodată.
S.R.: Ce alte evenimente mai aveţi anul acesta?
A.Z.: La nivel naţional urmează Campionatul Naţional de Semi-Kempo, după care lotul naţional reintră în pregătire pentru că la nivel internaţional mai avem de disputat Europenele pe Echipe în Baku-Azerbaijan şi bineînţeles, cel mai important eveniment al anului, Campionatul Mondial de Kempo individual în Turcia.
S.R.: Vă dorim mult succes!
Leave a Reply