12 ani de MMA în România

Luna aceasta se împlinesc 12 ani de când a fost organizată în România prima competiţie de MMA transmisă “live” pe un post de televiziune. “Provocarea Campionilor”, competiţia de MMA care făcea furori la începutul anilor 2000 şi în care au luptat unii dintre cei mai valoroşi luptători din România, a fost practic cea care a pus bazele MMA-ului, cât şi competiţiilor televizate din ţara noastră.

Tocmai de aceea, din dorinţa corectă şi firească de a da “Cezarului ce este al Cezarului”, stăm de vorbă astăzi cu Amatto Zaharia, cel căruia i se datorează introducerea şi organizarea oficială a MMA-ului în România.
S.R.: Domnule Amatto Zaharia, ne aflăm azi la 12 ani distanţă de data la care aţi început să organizaţi primele competiţii de MMA din România. Ce ne puteţi spune despre acea perioadă de început?
A.Z.: A fost în mod cert o perioadă foarte frumoasă, dar şi extrem de dificilă. Gândiţi-vă că veneam către televiziuni cu un concept nou, cu dorinţa de a promova “live” o competiţie de MMA, ceea ce pentru mulţi, chiar din domeniul artelor marţiale, era o utopie. Până atunci, televiziunile transmiteau foarte rar ştiri sau interviuri scurte de la un eveniment, dar niciodată nu dăduseră pe post o competiţie de acel nivel, integral. Mi-a luat cam doi ani până să conving o televiziune că proiectul “Provocarea Campionilor” merită transmis, iar apoi, când au văzut sălile arhipline şi rating-ul făcut de competiţiile noastre, şi-au dat seama că a meritat să ne susţină. Este clar că întotdeauna perioadele de pionierat sunt dificile, televiziunile sunt reticente, iar prin lipsa de mediatizare, publicul larg nu are o educaţie în sportul respectiv. Mai mult decât atât, apar întotdeauna cârcotaşii de serviciu care încearcă să minimalizeze realizările tale, comparându-te întotdeauna cu topul mondial în domeniu, fără să se gândească o clipă că acela este “începutul”, iar bugetul tău este zero. Bineînţeles că acum, la peste un deceniu distanţă, toată lumea îşi dă cu părerea despre MMA, toată lumea ştie şi se pricepe la MMA, toată lumea poate să organizeze orice competiţie de MMA, dar acest lucru este posibil şi se datorează tocmai acelei perioade de pionierat. În perioada în care eu organizam deja competiţii naţionale şi internaţionale de MMA, cei mai mulţi dintre specialiştii de astăzi din România abia se apucau de sport, alţii aflau ce este MMA-ul uitându-se la TV, la “Provocarea Campionilor”, iar unora le mai căra încă bunica ghiozdanul la şcoală.
S.R.: Şi din punct de vedere al MMA-ului pentru amatori, sunteţi de seamenea cel care a organizat primele competiţii în România. Cum comentaţi faptul că anumite grupări doresc să ”rupă” MMA-ul din cadrul FR Kempo?
A.Z.: Lumea are tendinţa de a se repezi să ia prin orice mijloace ceva făcut “de-a gata”. Este mai uşor. Eu am spus întotdeauna, oricine doreşte, poate să organizeze evenimente sportive. Cu cât sunt mai mulţi cei care practică sportul, cu atât mai bine. Oricine poate să organizeze concursuri sau gale chiar şi în MMA. Două lucruri nu pot fi organizate, însă, în afara FR Kempo: Campionatele Naţionale de MMA şi lotul naţional de MMA care reprezintă România. Acestea sunt apanajul Federaţiei Române de Kempo din mai multe motive. Pentru că primele competiţii de MMA au fost organizate de mine, pentru că primele Campionate Naţionale au fost organizate de FR Kempo cu avizul şi aprobarea MTS, pentru că tot noi am fost cei care am organizat primele loturi naţionale de MMA care au reprezentat în mod oficial România la Campionatele Europene şi Mondiale de MMA, tot cu avizul şi aprobarea MTS, pentru că rezultatele obţinute de federaţia noastră în MMA sunt singurele omologate de minister, şi, nu în ultimul rând, pentru faptul că şi la ora acestui interviu, FR Kempo este singura federaţie naţională din România care are aprobată de către MTS activitatea MMA prin contractul de finanţare, aşa cum este şi normal. Restul e poveste.
S.R.: Când a fost organizată prima ediţie a Campionatelor Mondiale de MMA şi când aţi participat prima dată la o astfel de competiţie?
A.Z.: Primul campionat de MMA-amatori organizat vreodată pe această planetă a fost Campionatul Mondial care s-a desfăşurat în 2011, în Yalta, Ukraina, sub egida World MMA Federation. Lotul naţional de MMA din cadrul FR Kempo a reprezentat România la Mondialele de MMA încă de la prima ediţie a acestora, deci da, putem vorbi de un pionierat şi în direcţia MMA-ului pentru amatori. Au urmat Campionatele Europene şi Mondiale de MMA organizate de FILA, World MMA Federation şi World MMA Association. Este de domeniul evidenţei că la nivel internaţional MMA-ul a început să fie organizat ca disciplină de amatori de mai mulţi ani. Dar, pe de altă parte, noi ştim foarte bine cum functioneză mecanismele sportului marţial la nivel mondial. Ştim foarte bine că, la fel ca în Karate, Kickboxing, Wushu, ş.a.m.d., şi în MMA vor mai apărea alte zeci de federaţii, mai mici sau mai mari, care toate vor pretinde că ei au inventat apa caldă, că ei au inventat roata, că ei au organizat primul Campionat Mondial, iar asociaţiile care vor fi afiliate la acestea vor pretinde că ei au obţinut primul titlu mondial de MMA, deşi cu toţii ştiu foarte bine că realitatea este alta. O să vedeţi cum, în scurt timp, vor apărea tot felul de mini-asociaţii care vor declara sus şi tare că ei au adus primele titluri de MMA în România, deşi ne aflăm în anul de graţie 2014. Iar lucrurile nu se vor opri aici. În anul 2015 vor mai apărea cu siguranţă şi alţii care vor organiza “the first World MMA Championships ever”, “primul Campionat Mondial de MMA din istorie”, şi aşa se va întâmpla şi în 2016 şi în anii care vor urma.
Însă, aşa cum foarte bine spuneaţi ceva mai devreme, haideţi “să dăm Cezarului ce este al Cezarului” până la capăt, chiar dacă unii sau alţii încearcă să denatureze adevărul, chiar şi în faţa realităţii. Iar adevărul este că în România competiţia “Provocarea Campionilor” a fost cea care a adus MMA-ul “live”pe TV în urmă cu exact 12 ani. Adevărul este că prima “cuşcă” a fost folosită în competiţiile de MMA din ţara noastră, prin 2006-2007, la Tulcea, de către campionii mondiali de Kempo Iulian Albăceanu şi Ştefan Gheba. Şi tot le fel de adevărat este că primele Campionate Europene şi Mondiale de MMA-amatori au fost organizate de FILA, World MMA Federation şi World MMA Association începând cu 2011. Tocmai de aceea, în acest moment, România are deja mai mulţi campioni europeni şi mondiali de MMA, toate aceste rezultate fiind avizate şi omologate oficial în statistica MTS.
S.R.: Cum vedeţi viitorul MMA în România?
A.Z.: Aşa cum am spus anterior, la fel ca în alte sporturi de luptă, şi în MMA vor ajunge la un moment dat să fie pe plan internaţional zeci de federaţii, asociaţii, uniuni, organizaţii, s.a.m.d., care îşi vor putea organiza propriile competiţii. Vezi Box AIBA, Box WBO, Box WBC. Indiferent, însă, de numărul federaţiilor internaţionale sau al asociaţiilor autohtone care vor apărea, mai mari sau mai mici, doar Federaţia Română va fi recunoscută de MTS pentru coordonarea şi organizarea MMA în România dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că noi deja organizăm şi coordonăm activitatea MMA în România de ani de zile şi ar fi în contra bunului simţ ca ministerul să cloneze discipline care deja sunt organizate la nivel naţional, de ani de zile. Dacă, însă, MTS va permite astfel de clonări, vom putea asista la apariţia FR Box WBC, FR Box WBO, FR Box IBO sau de ce nu, FR Marathon, FR Aruncarea cu Suliţa, FR Baschet 3×3, FR Lupte Tătăreşti şi lista cu astfel de anomalii va putea continua.
S.R.: Domnule Amatto Zaharia, felicitări pentru tot ceea ce aţi realizat pentru MMA-ul din România şi mult succes în continuare. Dar, pentru că ştim că prima parte a calendarului competiţional tocmai s-a încheiat şi veţi intra într-o scurtă perioadă de vacanţă, vă rog să ne spuneţi, în încheiere, cum aţi caracteriza prima jumătate a anului din punct de vedere al realizărilor?
A.Z.: Foarte simplu: “muncă în zadar” şi am să vă explic de ce considerăm că toată munca şi eforturile noastre sunt degeaba. Pentru că, deşi antrenorii şi sportivii noştrii au disputat şi câştigat zeci de meciuri în doar 4-5 luni pentru ca steagul României să rămână pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, aprecierea eforturilor şi performanţelor acestora de către decidenţi este în continuare zero. Realitatea este că în sporturile individuale există în continuare doar vreo 5-6 federaţii foarte respectate de minister, care beneficiază de săli de sport, de hoteluri, de bugete decente, de premieri dublate, iar toate celelalte, inclusiv noi, sunt considerate federaţii second-hand. Din acest motiv, bugetele noastre sunt printre cele mai mici, din acest motiv nu există niciodată proiecte pentru construcţia unor săli de sport şi pentru noi, din acest motiv statele de premiere zac cu lunile prin nişte sertare, deşi au toate avizele inspectorilor de specialitate şi tot din acest motiv banii ajung la sportivi şi antrenori abia după un an şi asta în cazul acela fericit în care mai ajung vreodată. Dar cel mai dezamăgitor este când vezi că, deşi munceşti şi îţi faci datoria faţă de sportul românesc, deşi munceşti şi aduci mii de tineri în sălile de sport, deşi munceşti 12-14 ore pe zi pentru a crea şi implementa programe pentru promovarea sportului în rândul tinerilor, deşi reprezinţi imaginea României cu demnitate, deşi pe plan internaţional eşti apreciat şi respectat la cel mai înalt nivel, fiind membru FILA (100 de ani de Jocuri Olimpice), pe plan naţional, în ţara ta, niciodată, nimeni, nu îţi spune o vorbă bună, ci din contră, cauta să te umilească prin mesaje, comportament şi atitudine, că de fapt tu eşti sportiv second-hand, că de fapt tu eşti antrenor second-hand, că de fapt tu eşti federaţie second-hand. Că ne place, că nu ne place, din păcate acesta este tristul adevăr pe care antrenorii şi sportivii, împreună cu familiile acestora, îl trăiesc şi îl simt zilnic, de ani de zile, pe pielea lor. Dar tot un adevăr este şi faptul că noi suntem luptători şi avem pielea tăbăcită, dar şi o perseverenţă şi tenacitate duse de cele mai multe ori la extrem. Sunt absolut convins că prin faptele noastre, prin realizările noastre, vom putea schimba în bine percepţia decidenţilor faţă de noi. Sunt absolut convins că la un moment dat va veni vremea când orgoliile meschine şi comportamentele total greşite şi lipsite de fair-play ale unor conducători vor fi lăsate la o parte şi vom ajunge să fim şi noi respectaţi în ţara noastră, aşa cum este corect şi normal. Cred în continuare că ministrul Gabriela Szabo are capacitatea necesară de a schimba ceva în bine şi ar putea aduce acea stare de normalitate, de apreciere şi respect în relaţia cu absolut toate federaţiile care formează şi reprezintă marea familie a sportului românesc.