Mass-media din România se află de câţiva ani încoace într-o totală nebuloasă, situaţie care periclitează misiunea asumată din interior de orice presă independentă, informarea şi educarea publicului. Partizanatul politic şi aviditatea faţă de senzaţionat sunt cele mai pregnante probleme ale sistemului mediatic din ţara noastră, probleme remarcat şi de reprezentantul postului de televiziune Sport 1, Ticu Alexe, care ne-a dezvăluit care sunt derapajele presei româneşti actuale.
S.R. De ce credeţi că nu există unitate în lumea presei sportive din România?
T.A. Dezbinarea din lumea mass-media e provocată de concurenţă. Competenţele sunt diferite; spre exemplu, nu poţi crea un parteneriat cu un tabloid care scrie despre sport cu un ziar care are o imagine bună şi care este recunoscut ca fiind de elită. Totul porneşte de la concurenţă, dar există totuşi şi subiecte unde presa sportivă se uneşte, spre exemplu când joacă echipa naţională, interese ce ţin strict de interesul naţional. Nu va exista niciodată râcă atunci când se va vorbi despre Patzaichin sau despre Nadia Comăneci. Atunci când e vorba de bârfă şi necinste, fiecare are propria abordare şi se creează concurenţa. În acest caz nu există un interes comun.
S.R. Sunt tot mai rar de găsit jurnalişti sportivi veritabili…
T.A. Acest lucru se întâmplă din cauză că nu mai sunt şcoli de presă. Există reporteri care n-au citit o carte în viaţa lor, ce să mai vorbim de facultate. Sunt multe facultăţi particulare în zilele noastre care dau doar diplome. Pe vremea mea, dacă voiai să devii regizor de film sau de teatru, trebuia să ai o bază culturală solidă. Nu puteai să fi regizor decât dacă aveai cultură generală. Jurnaliştii de azi, mai ales cei tineri, se afirmă atacând diverse persoane, ceea ce nu e corect. E şi vina unor sportivi, cărora le place acest ping-pong cu jurnaliştii.
S.R. Unde situaţi Sport 1 în grila televiziunilor sportive? Canalul dumneavoastră poate fi un pretendent la locul 1?
T.A. Nu poate fi un pretendent la locul 1, deoarece e o televiziune de nişă. Concernul media din care face parte Sport 1 deţine şi alte canale din Europa, dar supravieţuirea posturilor sportive din România depinde de achiziţionarea drepturilor de televizare. Acum patru ani Sport 1 era numărul 1 în România. Au venit apoi Digi Sport, Sport.ro sau GSP TV şi astfel Sport 1 a pierdut teren. La postul nostru au comentat de-a lungul timpului cei mai mari comentatori pe diferite sporturi din România. 90% dintre ei sunt şi ziarişti, nu doar comentatori sportivi, era foarte buni şi acest lucru e dovedit de faptul că aproape toate comentariile erau live.
„Tabloidele strică educaţia tinerilor, sunt modele pentru oamenii fără şcoală!”
S.R. Mai putem de vorbi de o presă liberă în România? Mai există demnitate, onoare, cuvânt pentru jurnaliştii români?
T.A. Presa sportivă încă este liberă, poate mai degrabă e prea sentimentală, dar nu subjugată. Cealaltă presă nu este liberă nu pentru că cineva ar subjuga-o, ci pentru că patronii de presă sunt timbre lipite pe nişte structuri de stânga sau de dreapta. Presa nu trebuie să fie niciodată partizană politic. E ca şi cum un părinte este de acord cu copilul său care a omorât un om. Presa trebuie să fie absolut independentă. Pe de altă parte, tabloidele strică educaţia tinerilor, sunt modele pentru oamenii fără şcoală, avizi de senzaţional şi de lucruri minore. Mi se pare ciudat să umpli ore în şir cu emisiuni de divertisment în spatele cărora stau tabloidele. Sunt atâţia oameni şi tineri care nu ştiu să vorbească, nu au nici cele mai elementare bune maniere, aceşti oameni trebuie educaţi de presă.
S.R. Ce diferenţe există între mass-media autohtonă şi cea occidentală?
T.A. Diferenţele sunt legate în primul rând de conţinut. În România sunt oameni inteligenţi, cultivaţi, avem vârfurile noastre în orice domeniu, dar avem şi oameni foarte slabi, inculţi. Cei mai mulţi dintre oamenii occidentali sunt mult mai relaxaţi şi civilizaţi decât noi şi atunci presa de acolo este copia fidelă societăţii respective. În consecinţă, mass-media occidentală se află cu câteva trepte mai sus decât cea din România. Cum e societatea românească, aşa e şi presa românească. Calitatea presei lasă mult de dorit. Lozinca după care ne ghidăm noi este „lasă că merge şi aşa!” În Occident nu există aşa ceva.
Leave a Reply