Vă prezentam în numărul precedent cantonamentul făcut de F.R. de Kempo. A urmat cantonamentul celor de la C.S. Lupii Albaștri (un puternic club bucureștean de arte marţiale condus de Octavian Budică ca președinte și Liviu Ionescu în postura de antrenor și coordonator principal). De asemenea, clubul condus de domnul Attila Horvath din Târgu Mureș a îmbinat extraordinar antrenamentele marțiale specifice cu cele de ski și alte sporturi de iarnă. Într-un mod natural, parteneriatul Virgil Fășie & Gabriel Oroviceanu (antrenori de top ai sporturilor de contact din România) trebuia concretizat, printre multe altele, și de un cantonament de pregătire.
Astfel, timp de șase zile nu a lipsit alergarea de dimineață din Predeal până „La trei brazi” și înapoi (în jur de 12 km), apoi antrenamentele specifice: gimnastică, coardă, pasul piticului, broscuțe, flotări, genoflexiuni, coreene, palmare, box, kick box, kempo, wu shu, sparing. O îmbinare perfectă între starea de epuizare și plăcerea antrenamentelor, dorința de a nu renunța și nelipsita componentă educațională. Aceste stagii de pregătire sunt foarte importante în contextul în care ajută la coeziunea membrilor clubului, dezvoltă o unitate armonioasă şi creează spirit de solidaritate între sportivi și antrenori, îmbunătățesc condiția fizică şi bagajul tehnic, întăresc spiritul și călesc psihicul prin rezistența la efort susținut și depășirea unor praguri psihologice.
Artele Marțiale și sporturile de contact în general ar trebui să formeze caracterele cele mai puternice și legături de nezdruncinat între membrii echipei. Ar trebui și uneori chiar se întâmplă. Din nefericire, avem și exemple negative, unde sportivii (practicanții) uită de adevăratele valori marțiale, respectul și loialitatea față de antrenor (Sensei, Sifu etc), dorința de a-și depăși condiția, valoarea și nu în ultimul rând a urma CALEA, în ciuda obstacolelor inerente ce apar în fața celor ce reprezintă artele zeului Marte. În capcana mizeriei și intereselor meschine cad însă, uneori, și antrenorii și factorii de decizie ai federațiilor și departamentelor de profil, pierzând astfel calitatea de Maestru și formator de caractere. Ce bine că în aceste pagini astfel de personaje triste nu-și fac apariția!
Cantonamentele au rolul lor bine definit și complex într-o societate ce pune tot mai puțin accentul pe unitate și puterea grupului (din cauze ce țin mai mult de teoria conspirației, dar atât de evidente) într-un sport (derivat însă din marea familie a Artelor Marțiale) considerat individual.
Chiar dacă sunt de puțin timp în fenomen, mă bucur că am ocazia să fiu alături de oameni ce urmează Calea. OSU!
