Clubul în care nu se vrea triumful?!

Clubul Sportiv Şcolar Triumf este, fără doar şi poate, unul din cele mai cunoscute centre de dezvoltare a copiilor din Bucureşti. Aflat în subordinea MTS, CSS Triumf numără, la ora actuală, 15 secţii de sport, în care au activat, de-a lungul timpului, numeroase valori. Poate că o fac şi astăzi, doar că au nevoie de sprijinul necesar!

În luna decembrie a anului trecut, în atenţia redacţiei Sport Revolution a intrat cazul micuţei Andreea Ramona Voicu, una dintre speranţele patinajului românesc. Sportiva are doar 10 ani, este legitimată la Triumf şi a obţinut o serie de medalii la competiţiile naţionale şi internaţionale. Din păcate, aşa cum ne-a declarat chiar tatăl ei, Ion Voicu, fetiţa nu beneficiază de sprijinul necesar pentru a se dezvolta în continuare pe gheaţă. Principala problemă în cazul Ramonei Voicu, dar şi în cazul celorlalţi practicanţi de sporturi de iarnă în Bucureşti, rămâne lipsa patinoarului. În aceste condiţii, micuţa este nevoită să se antreneze pe aşa numita gheaţă din mall-urile bucureştene, neadecvată patinajului de performanţă.

Lăsând la o parte problema patinoarului, Ion Voicu a precizat că nici clubul nu îşi dă interesul când vine vorba de performanţa micuţei sportive: „Reprezentanţii Clubului Sportiv Şcolar Triumf spun că fetiţa este prea mică şi nu o pot susţine, deoarece este posibil să se lase de acest sport. În acest moment, clubul nu vine cu niciun fel de susţinere”, precizează tatăl patinatoarei”. Tatăl sportivei a precizat că singura deplasare plătită de club a fost una organizată la Braşov, când fetiţei  i-a fost asigurată masă şi cazare pe durata a cinci zile. Conform lui Ion Voicu, costurile s-au ridicat undeva la 85 de lei pe zi.

Dar care ar fi condiţiile optime de care ar trebui să beneficieze o tânără patinatoare? „Ar trebui să beneficieze de trei ore pe gheaţă zilnic, în condiţii decente, nu cu alţi 20 de copii, ca pe patinoarul din AFI. O oră pe zi ar trebui dedicată coregrafiei. De asemenea, în weekend, pentru relaxare, ar trebui să stea în bazin şi la saună”, a precizat părintele. De asemenea, sportiva ar trebui să lucreze şi cu oameni care să o ajute să se dezvolte atât fizic, cât şi psihic. „Trebuie să lucreze cu un preparator fizic, specializat pe patinaj.  Trebuie să intre în contact şi cu un nutriţionist, care să îi stabilească un regim alimentar şi să decidă de ce vitamine are nevoie, dar şi cu un psiholog, care să o susţină şi să o încurajeze”, a adăugat Ion Voicu.

Alte secţii, aceleaşi probleme?

După ce am luat la cunoştiinţă cazul Ramonei Voicu, am încercat să stăm de vorbă şi cu părinţi, sportivi sau antrenori din cadrul altor secţii de la Triumf. Am fost surprinşi să constatăm că, deşi problemele nu sunt atât de grave ca la patinaj, ele există. Silvia Soare este mama Alinei, o fetiţă în vârstă de 11 ani care practică gimnastică aerobică la Triumf încă din 2012. Momentan, fetiţa a obţinut o medalie de bronz, alături de grup, în cadrul unui concurs desfăşurat la Deva şi una de argint la Oneşti. “Nu ne strofocăm foarte tare pentru performanţe, pentru că pe noi ne interesează doar partea frumoasă, ca să zic aşa. Copilul este bun şi talentat, drept urmare a fost băgat în concursuri”, a precizat Silvia Soare.

Chiar şi aşa, doamna Soare nu este mulţumită de activitatea propriu-zisă a clubului Triumf: “Per total, implicarea clubului este nesemnificativă. Eu am impresia că este doar un nume de care noi ne folosim ca şi gimnastică. Totul se face datorită luptei doamnei Maria Fumea, antrenoarea. De club, de fiecare dată, discuţiile pe care le avem sau pe care le auzim sunt la modul: <<nu ne dau bani de costume>> sau <<nu avem bani pentru că nu ne-a dat clubul>>. Dar îmi închipui că nu este un caz singular”.

Cu toate acestea, mama gimnastei spune că fetiţa ei a mers deja în trei deplasări în ţară, iar de fiecare dată, clubul a fost cel care a asigurat costurile. Am discutat cu Silvia Soare şi despre promovarea secţiei de gimnastică aerobică şi am constatat că aceasta este făcută de antrenoare şi de gimnaste. Ele fac flyere pe care le împart şi se ocupă de promovarea pe Facebook, pentru a atrage copiii la club.

Nici antrenorii nu sunt prea mulţumiţi

Andrei Mateiaşi este unul dintre cei antrenori de polo de la Triumf. Se află în cadrul secţiei din 2009 şi are sub aripă circa 50 de sportivi. Cu unii dintre aceştia a făcut şi performanţă, drept dovadă că în 2013, la Campionatele Naţionale, a luat locul doi la juniori 1, locul trei la juniori 3 şi locul trei la copii. Ne spune că începătorii se antrenează câte o oră pe zi, iar avansaţii, două. Dar ce le oferă clubul acestor sportivi? „Mai nimic”, a declarat Mateiaşi. „În afară de condiţiile de antrenament, nu ni se oferă prea multe. Dar văd că asta se întâmplă pe la mai toate cluburile, nu numai la noi. Cât despre cantonamentele naţionale, internaţionale, acestea nu se prea organizează nici prin alte părţi”, a adăugat antrenorul.

În aceste condiţii, cine este vinovat? „Nu ştiu dacă sunt în măsură să spun cine este răspunzător pentru această situaţie. Nu ştiu dacă este de vină clubul sau ministerul”, a precizat Mateiaşi. Cu toate acestea, poloul românesc continuă să fie la un nivel foarte ridicat. Drept dovadă, naţionala se califică an de an la competiţiile importante, spre deosebire de alte discipline, în care rezultatele nu se văd, în ciuda sprijinului financiar.

„Aportul părinţilor este esenţial”

Isabelle Elena Stan este una dintre speranţele floretei feminine din România. La doar 20 de ani, sportiva şi-a trecut în palmares titlul naţional la speranţe, cadeţi şi juniori, precum şi alte medalii din competiţiile naţionale pe echipe. La activ are trei concursuri internaţionale câştigate şi mai multe participări la Campionatele Europene şi Mondiale, începând cu 2009. Pentru clubul Triumf, Isabelle a evoluat între 2001 şi 2013, perioadă în care a fost antrenată de Mihai Dinţică.

Sportiva susţine că s-a bucurat de sprijinul acordat de club, dar doar pentru că făcea performanţă: „Pentru că m-am clasat de două ori în primii zece sportivi de la Triumf, m-am bucurat de sprijin în ceea ce priveşte echipamentul, deplasările la competiţii şi premierile pentru medalii. Dar acesta nu este un fapt general”. Sportiva a menţionat că lucrurile nu stăteau la fel şi în cazul altor practicanţi de scrimă: „Situaţia nu era una foarte bună, având în vedere statutul financiar al clubului, care nu îşi permitea să asigure echipament şi resurse financiare. Astfel, desfăşurarea activităţii a devenit una greoaie şi era nevoie şi de sprijinul părinţilor. Aportul lor este unul esenţial”.

Practic, conform spuselor lui Isabelle, ajutorul clubului vine odată cu rezultatele. Ea a precizat că la nivel de copii, investiţia clubului este minimă. Ni se pare logic să întrebăm cum ar putea veni aceste rezultate, din moment ce în tinerele speranţe nu se investeşte? Cum se poate realiza acea performanţă, menţionată ca principal obiectiv de activitate al clubului, dacă aceşti copii nu sunt selectaţi, pregătiţi şi introduşi în competiţiile interne şi internaţionale?

Sperăm ca pe viitor să obţinem un punct de vedere şi din partea conducerii clubului, pentru a ne face o imagine mai clară a activităţii sportive de la Triumf şi pentru a lămuri problema bugetului alocat de la Ministerul Tineretului şi Sportului. Am încercat de nenumărate ori să luăm legătura cu directorul clubului, domnul Gabriel Stroe, dar acesta a refuzat categoric dialogul cu echipa noastră. De asemenea, Mihnea Filimon, fost director adjunct, nu a putut fi contactat. 

FOTO: Facebook

* Articol publicat în numărul 46 (februarie) al revistei “Sport Revolution”