“Şanse egale la practicarea sportului de performanţă, crearea unui cadru legislativ şi norme financiare care să faciliteze practicarea sportului.“
“Sportul de înaltă performanţă – dezvoltă sentimentul de prestigiu şi mândrie naţională şi formează modele demne de urmat.”
“Legea este făcută de oameni şi pentru oameni. Societatea suferă modificări radicale, motiv pentru care legea sportului trebuie să se adapteze cerinţelor şi tentaţiilor societăţii moderne şi dorim să aducem noi valenţe în sport şi în societatea românească.”
Misiuni-Obiective Strategice
Emilia-Carmen Tocală, Secretar de stat MTS
SR: Ce părere aveţi despre aceste deziderate preluate din strategia sportului propusă de Carmen Tocală, Secretar de stat în MTS?
AZ: Carmen Tocală are perfectă dreptate. Despre asta este vorba în viaţă, în sport, în societate. Despre şanse egale la practicarea sportului, despre dezvoltarea sentimentului de prestigiu şi mândrie naţională prin sportul practicat, indiferent de natura lui, despre faptul că o lege trebuie să se adapteze şi să ţină cont de cerinţele societăţii moderne şi mai ales despre faptul că o lege este făcută de oameni pentru oameni, şi nu împotriva lor. Sperăm că aceste deziderate vor fi puse în practică şi în cazul nostru, al sporturilor neolimpice marţiale.
SR: În ultima vreme, artele marţiale au fost ţinta unor acuzaţii de presă venite din partea MTS, dar şi a câtorva personalităţi din lumea sportului olimpic. Cum comentaţi aceste acuzaţii?
AZ: Marea problemă, care duce de ani de zile la crearea unor grave confuzii, a unor grave erori de percepţie, este tocmai această sintagmă “arte marţiale”, care nu are nicio legătură cu modul de organizare al federaţiilor internaţionale în care acestea sunt considerate “sporturi”, având o origine marţială. Din păcate, mulţi continuă să facă aceste grave confuzii, pentru că nu încearcă să aprofundeze acest domeniu înainte de a se pronunţa asupra lui. Mai mult decât atât, unii consideră că a fi campion olimpic într-un sport este suficient pentru a emite păreri de mari specialişti în toate sporturile existente, ceea ce duce de multe ori la declaraţii ridicole, dar şi la luarea unor decizii greşite. Aceasta aroganţă şi suficienţă le creează unora falsa impresie că îşi pot da cu părerea despre orice, despre domenii faţă de care nu au nici cele mai elementare cunoştinţe. Aceste acuzaţii eronate venite din partea unor personalităţi din lumea sportului pot cauza însă grave prejudicii de imagine unor sporturi, unor federaţii, pentru că publicul se uită la aceştia ca la nişte mari specialişti. Şi ei asta şi sunt, mari specialişti, mari profesionişti care merită tot respectul nostru, dar care pot avea păreri competente doar în sporturile în care au făcut performanţă, nicidecum în toate celelalte sporturi.
SR: Îndeplinesc sporturile marţiale obiectivele principale ale sportului?
AZ: Pentru început trebuie să precizăm care sunt obiectivele principale ale sportului de performanţă în general. La nivel naţional, obiectivul principal este beneficiul social-educativ şi de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei, iar la nivel internaţional beneficiul principal este promovarea unei imagini pozitive a României. Ambele obiective sunt îndeplinite cu succes de sporturile marţiale din România.
Beneficiul Social-Sportiv-Educativ adus societăţii
Pentru a putea vedea cu exactitate care sporturi îndeplinesc acest obiectiv este suficient să stabilim câţi sportivi şi în câte cluburi private se practică sportul respectiv la nivel naţional. Stabilind numărul de copii, tineri şi vârstnici care practică acel sport, vom vedea astfel în mod corect care este interesul populaţiei către un sport sau altul, dar şi care sporturi aduc un beneficiu social-educativ societăţii noastre. Printr-o astfel de abordare matematică, simplă şi corectă, se va putea observa cu uşurinţă că sporturile marţiale coagulează în jurul lor zeci de mii de oameni de toate vârstele la nivel naţional. Aceasta înseamnă că sporturile marţiale îndeplinesc fără dubii acest obiectiv principal foarte important pentru o naţiune, atragerea populaţiei către sport. Este foarte clar că dacă numărul de sportivi este mare, beneficiul social-educativ adus prin aceste sporturi este foarte important. Cu toate acestea, deşi în federaţiile noastre activează zeci de mii de tineri, noi avem cele mai mici bugete. Dacă am aduna toate bugetele acordate federaţiilor neolimpice coordonatoare de sporturi de luptă la un loc, am constata că suma totală a acestora este mai mică decât bugetul unei singure federaţii olimpice importante. Cu toate acestea, sporturile marţiale nu au contestat niciodată această modalitate de acordare a bugetelor, pentru că au înţeles respectat muncă şi performanţele sporturilor olimpice.
Beneficiul de imagine adus României pe plan internaţional
Al doilea obiectiv principal al sportului de performanţă este promovarea unei imaginii pozitive a României la nivel internaţional, prin participarea şi obţinerea de performanţe la cât mai multe competiţii internaţionale. Şi acest obiectiv este îndeplinit cu succes de federaţiile neolimpice coordonatoare de sporturi de luptă din România, care, în ciuda bugetelor acordate la limita subzistentei, reuşesc să participe şi să obţină performanţe notabile la mari competiţii internaţionale, ceea ce înseamnă că imaginea României a fost promovată în mod pozitiv în cât mai multe ţări, prin cât mai multe competiţii.
SR: Este efortul financiar făcut de MTS mai mare pentru sporturile marţiale decât pentru cele olimpice?
AZ: Sunt convins că cei care au făcut aceste declaraţii sunt foarte bine intenţionaţi, dar nu au fost nici corect şi nici suficient de bine informaţi. Li s-au pus la dispoziţie informaţii trunchiate şi interpretate tendenţios şi atunci era şi normal ca declaraţiile lor să fie în totală neconcordanţă cu realitatea. Am să prezint în cele ce urmează sumele investite de MTS în sporturile olimpice şi neolimpice pentru a putea avea o comparaţie corectă şi pentru a putea trage singuri concluziile.
1. Bugete anuale acordate în medie pentru federaţiile naţionale:
– sporturi marţiale: o medie de 50.000 Euro/federaţie.
– sporturi olimpice: o medie de 750.000 Euro/federaţie.
2. Bugete + premii investite anual în medie pentru o medalie:
– sporturi marţiale: o medie de sub 3.000 euro per medalie (bugetul federaţiei + premierile sportivilor şi antrenorilor)
– sporturi olimpice: o medie de peste 300.000 euro per medalie (bugetul federaţiei + premierile sportivilor şi antrenorilor), adică de 100 de ori mai mult.
3. Premii acordate în medie de MTS la nivel de federaţie:
– Sporturi marţiale: 10.000 lei per medalie, la nivel de federaţie
– Sporturi olimpice: 100.000 lei per medalie, la nivel de federaţie
Doar cineva foarte subiectiv poate să deformeze realitatea şi să inoculeze falsa percepţie că suma medie de 10.000 lei per medalie de la anumite sporturi marţiale este un grav atentat financiar la suma medie de 100.000 lei per medalie de la sporturile olimpice. Mai mult decât atât, sportivii olimpici îşi folosesc premiile obţinute prin multă muncă în scopuri personale aşa cum este şi normal (ei beneficiind de toate cheltuielile legate de pregătire, diurnă, indemnizaţie de lot, echipamente, tratamente şi refacere, participări la competiţii suportate din bugetul uriaş al federaţiei naţionale), în timp ce sportivii neolimpici îşi folosesc premiile obţinute pentru a-şi asigura o mare parte din cheltuielile legate de pregătire, echipamente, tratamente şi refacere, participări la competiţii, bugetele federaţiilor naţionale fiind extreme de mici. Pe de altă parte, se poate vedea cu uşurinţă că federaţiile olimpice primesc finanţări şi premii per medalie la nivel de federaţie de peste zece ori mai mari decât cele neolimpice, tocmai de aceea ne este greu să înţelegem acuzaţiile conform cărora efortul financiar al ministerului faţă de un sport marţial este mai mare decât faţă de un sport olimpic. Cu toate acestea, sporturile marţiale nu au contestat şi criticat niciodată această stare de fapt. Noi din contră, susţinem întotdeauna găsirea de soluţii pentru atragerea unor fonduri şi mai mari către sporturile olimpice, dar în niciun caz găsirea acestor resurse prin limitarea sau chiar eliminarea federaţiilor neolimpice de la posibilitatea obţinerii unui premiu.
SR: Aţi fost acuzaţi că s-au acordat premieri uriaşe în valoare de şapte milioane lei pentru sporturile marţiale. Ce părere aveţi?
AZ: Dacă ministerul nu ar cheltui aceste sume pentru cei care merită cu adevărat, pentru cei care dovedesc în mod real că atrag tinerii către sălile de sport, atunci pentru cine ar trebui cheltuiţi?! V-am prezentat mai sus media sumele acordate per sportivi şi federaţii, sume pe care noi le considerăm modice prin comparaţie cu efortul depus de un sportiv pe o perioadă de foarte mulţi ani pentru a atinge acele performanţe premiabile. Am să vă prezint acum câteva aspecte legate de aceste premieri:
– cu şapte milioane de lei nu s-a premiat un singur sport, o singură federaţie, aşa cum s-a lăsat să se înţeleagă. Aceste sume s-au acordat pentru câteva sute de sportivi şi antrenori, reprezentând peste 20 de sporturi diferite, provenind din vreo zece federaţii sportive marţiale, în timp ce cu un fond de premiere cu mult mai mare, opt milioane lei, au fost premiaţi doar câteva zeci de sportivi şi antrenori olimpici. De la premierea acordată câtorva sute de persoane, la premierea acordată doar câtorva zeci de persoane este o distanţă foarte mare.
– în cazul în care aceste sume nu s-ar fi acordat ca motivare şi recompensă sutelor de campioni din diferite federaţii neolimpice de luptă, s-ar fi putut oare acorda aceste sume olimpicilor?! Cu siguranţă nu, pentru că legea nu permite decât dublarea premiilor olimpicilor şi nu triplarea acestora.
– în cazul în care aceste sume nu ar fi fost acordate sportivilor neolimpici şi nici sportivilor olimpici, acestea s-ar fi dus la bugetul de stat, sportul practicat de populaţia României ramând astfel păgubit.
– dacă bugetul unui minister este format dintr-o parte a taxelor şi impozitelor plătite de populaţie, nu este corect ca o mică parte dintre acestea să se ducă şi către un număr foarte mare de copii ai cetăţenilor plătitori sub formă de premii acordate acestora pentru performanţele obţinute, motivându-i în felul acesta să continue viaţa sportivă, dar fiind şi un exemplu pozitiv pentru copiii care ar dori să înceapă practicarea unui sport?! Fiecare ţară susţine sporturile preferate ale cetăţenilor săi, iar în România statistica ne arată fără dubii că sporturile marţiale sunt foarte practicate. În cazul în care şi aceste premieri modice vor fi limitate sau chiar eliminate, zeci de mii de sportivi şi mii de antrenori vor rămâne fără obiectivul principal al muncii lor, atragerea copiilor către sport şi obţinerea performanţei. Îşi mai doreşte România să atragă cât mai mulţi copii către sport sau nu?! Sau îşi doreşte să-i atragă doar către anumite sporturi şi se spera că prin astfel de decizii de limitare şi îngrădire, copiii nu vor mai practica sporturile preferate, ci se vor duce la unele sporturi olimpice?! O astfel de politică este negativă şi distructivă, pentru că un copil care îşi doreşte să practice un sport marţial nu se va duce cu forţa către alt sport, nici el şi nici părinţii nefiind interesaţi dacă acel sport este olimpic sau neolimpic, ci va prefera să rămână în faţa blocului, pe stradă, fiind abandonaţi în felul acesta tentaţiei permanente a unor anturaje nocive şi anti-sociale.
SR: Sunt în sporturile marţiale prea multe „stiluri”, dar şi prea multe Campionate Europene şi Mondiale pe an?
AZ: Sunt la fel de multe ca şi în celelalte sporturi olimpice. Sportul evoluează pe plan mondial, iar noi, dacă nu vom înţelege acest lucru şi nu vom ţine pasul cu aceste schimbări, nu vom putea ţine pasul cu performanţele şi realizările altor ţări. Pentru a vă edifica şi a putea face comparaţii, vă prezint în continuare modul de organizare a patru dintre cele mai serioase şi respectabile federaţii internaţionale olimpice, care este identic cu modul de organizare al federaţiilor neolimpice marţiale.
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE KAIAC-CANOE
În cadrul federaţiei internaţionale sunt incluse nu mai puţin de 14 “stiluri”/sporturi cu barca pe apă, având fiecare mai multe probe de concurs. Pentru fiecare “stil”-sport/probă se organizează anual Campionate Europene şi Mondiale diferite, astfel: Canoe Sprint (care la rândul ei are mai multe probe de concurs – 200m, 500m, 1000m and 5000m, 200m x 4 relay), Kaiac sprint (care la rândul ei are mai multe probe de concurs – 200m, 500m, 1000m and 5000m, 200m x 4 relay), Canoe Slalom, Canoe Wildwater, Canoe Marathon, Canoe Polo, Dragon Boat, Canoe Freestyle, Canoe Cursa pe Ocean, Va-a, Rafting, Yachting, Waveski, Canoe Sailing.
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE CANOTAJ
Doar în programul CIO sunt incluse 14 probe de concurs de canotaj. Se organizează anual atât Campionate Europene, cât şi Campionate Mondiale, cupe europene şi mondiale pentru fiecare probă.
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE NATAŢIE
Are în compunere mai multe sporturi, fiecare cu probe de concurs diferite, pentru fiecare dintre acestea organizându-se Campionate Europene şi Mondiale anual, separat, atât la individual, cât şi pe echipe, atât în bazin scurt (25m), cât şi în bazin lung (50m), astfel: înot (care are la rândul lui mai multe probe de concurs, 50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1,500m freestyle; 50m, 100m, 200m backstroke; 50m, 100m, 200m breaststroke; 50m, 100m, 200m butterfly; 200m, 400m individual medley; 4x100m, 4x200m freestyle; 4x100m medley, 1.500m freestyle or 800m freestyle etc.), iar pe lângă înot mai există şi polo pe apă, înot synchon, sărituri, open water, etc.
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE GIMNASTICĂ
Sunt incluse în cadrul federaţiei internaţionale şase sporturi, fiecare din ele având la rândul lor mai multe probe de concurs. La nivelul federaţiei internaţionale se organizaeza anual mai multe Campionate Europene şi Mondiale grupate pe sporturi/probe, astfel: gimnastică artistică (la rândul ei are mai multe probe de concurs: sol, sărituri, paralele, bârnă atât individual, cât şi pe echipe), gimnastică ritmică (mai multe probe de concurs: cerc, minge, măciucă, panglică atât individual, cât şi pe echipe), gimnastică acrobatică, gimnastică aerobică, gimnastică trampolină, gimnastică for all.
Sportul la nivel mondial a progresat şi s-a dezvoltat odată cu progresul fiinţei umane. Spre exemplu, la început există doar “gimnastică artistică”, după care, federaţia internaţională a început să inventeze noi „stiluri” de gimnastică pentru a trage cât mai mulţi practicanţi, dar a şi fuzionat cu alte federaţii internaţionale de profil. Sporturile marţiale nu au făcut altceva decât să respecte acelaşi parcurs evolutiv ca sporturile olimpice. Nu există absolut nicio diferenţă între ele din aceste puncte de vedere, ambele urmând parcursul normal şi benefic al dezvoltării sportului la nivel mondial. Trebuie să înţelegem că aceste invenţii de noi „stiluri” de care sunt acuzate sporturile marţiale sunt specifice sporturilor în ansamblul lor. Inventarea de noi sporturi sau probe este necesară şi corectă în raport cu schimbările produse în societate, având un efect benefic în atragerea unui număr cât mai mare de copii către sport. Sunt convins că nici gimnastică nu se va opri aici, ci va continua să inventeze „stiluri” noi în beneficiul atragerii tinerilor.
JOCURI SPORTIVE
Până şi la jocurile sportive în care se presupunea că nu pot avea loc schimbări, lucrurile au evoluat în funcţie de cerinţele publicului amator, de practicare a sportului, respectiv inventând „stiluri” noi: Baschet 5 la 5, Mini-Baschet pentru copii 1 la 1, 2 la 2, StreetBasket, Slamdunk şi se pare că noul „stil” de baschet, cel în 3, are mari şanse să devină chiar şi sport olimpic, ceea ce ar fi extraordinar. Referitor la Campionate Europene şi Mondiale, este clar că acestea se vor organiza separat pe probe.
SR: Sunteţi acuzaţi că veniţi cu sacul de medalii, pentru că în sporturile marţiale acestea se câştigă foarte uşor…
AZ: Am să mă refer strict la Kempo, pentru că nu cunosc situaţia altor federaţii. Competiţiile la care FR Kempo participă au învinşi şi învingători, la fel ca la orice alte competiţii sportive. În timp ce FR Kempo se întoarce în ţară cu o medie de 25% din medaliile puse în joc, medie care ne dă posibilitatea clasării pe podiumul pe naţiuni, alte ţări se întorc acasă de la aceeaşi competiţie cu medalii foarte puţine sau chiar fără medalii. Acesta este un paradox. În timp ce noi suntem criticaţi pentru că am obţinut medaliile foarte uşor şi că aceasta este dovada clară că acele campionate au fost foarte slabe, multe din ţările participante aflate la coada clasamentului în cadrul aceloraşi campionate sunt criticate în ţările lor pentru prestaţia sportivă slabă, iar sportivii şi antrenorii lor se apăra spunând că acele competiţii au fost foarte puternice şi că au mai avut şi ghinionul „să cadă cu românii din primul tur”.
Pentru a înţelege mai bine de ce romaânul nu e profet în ţara lui şi pentru ca toată lumea să înţeleagă, am să vă dau ca exemplu clasamentul pe naţiuni de la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice:
* USA – 104 medalii (din care 46 de aur)
* China – 88 medalii (38 de aur)
* România – 9 medalii (din care 2 de aur)
Dacă un eventual MTS american ar prelua principiul aprecierii sportive de la noi, această ediţie a Jocurilor Olimpice ar putea fi considerată ca fiind una extrem de slabă doar pentru că SUA a reuşit să câştige 104 (o sută patru) medalii, adică un sac de medalii. Conform aceluiaşi principiu greşit, “multe medalii = competiţie slabă”, lotul olimpic care a reprezentat China ar fi trebuit să fie criticat de MTS-ul chinez pentru obţinerea unui număr atât de mare de medalii, ceea ce înseamnă că acele medalii olimpice sunt fără valoare. Pe de altă parte, paradoxal, noi am considerat aceiaşi ediţie ca fiind una foarte puternică, doar pentru că România a câştigat puţine medalii. Până la urmă, ediţia JO 2012 a fost o ediţie foarte puternică, aşa cum consideră România, sau una foarte slabă, aşa cu poate ar considera SUA şi China?! După cum se vede, depinde doar de interesele MTS-ului care judecă.
SR: Sunt prea multe „federaţii de arte marţiale” în România?
AZ: Se pare că nu, având în vedere numărul tot mai mare de copii care merg către toate aceste sporturi. Pentru a se stopa confuzia şi neînţelegerile artificial create, trebuie menţionat foarte clar că în România există un număr foarte mic de sporturi marţiale comparativ cu numărul acestora la nivel internaţional. Din cadrul sporturilor marţiale recunoscute, 11 sunt sporturi neolimpice unice, având o identitate clară şi bine definită şi care se regăsesc într-o singură federaţie sportivă naţională, astfel: Sambo (FR Sambo), Aikido (FR Aikido), Kempo (FR Kempo), Vovinam (FR Vovinam Viet-vo-dao), Wushu/Ju-Jitsu/Qwankido/Ashihara (FR Arte Marţiale), Kendo/Kickboxing/Muaythai (FR Arte Marţiale de Contact)
SR: Dar despre Karate, care se află în aceeaşi formă în mai multe federaţii, ce părere aveţi?
AZ: Nu sunt eu în măsură să mă pronunţ asupra modului de organizare al sportului Karate, dar trebuie să o recunoaştem deschis, este sportul marţial cel mai des practicat atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, unde şi acolo există mai multe federaţii. Sunt convins că cei care conduc activitatea sportivă a Karateului în România din diversele federaţii vor avea înţelepciunea să se aşeze la masa dialogului pentru a găsi singuri soluţia cea mai bună pentru promovarea acestui sport marţial.
SR: Având în vedere această perioadă foarte agitată, ce obiective sportive mai aveţi până la finalul anului?
AZ: Aveam mai multe obiective importante în calendarul sportiv, dar din tot acest scandal am înţeles cu toţii că MTS-ul trece printr-o perioadă de criză financiară şi nu ne simţim confortabil să fim consideraţi o povară pentru ei, ci, din contră, vrem să venim în sprijinul lor. Probabil o să convocăm o Adunare Generală Extraordinară, în care să explicăm cluburilor situaţia financiară foarte dificilă şi să le propunem să stopăm sau să limităm acţiunile prevăzute în calendarul intern şi internaţional. Fiecare să lucreze cu sportivii la club, dar fără a mai participa la competiţiile naţionale şi internaţionale, pentru a nu mai pune şi noi o presiune financiară în plus pe umerii MTS-ului. Suntem convinşi că atunci când va exista o redresare economică, MTS-ul va reîncepe să ne sprijine ca şi până acum.
SR: Va afecta acest scandal şi activitatea celorlalte federaţii?
AZ: Nu pot să mă pronunţ în numele lor, dar cred că da. Nu putem înţelege însă cui foloseşte aruncarea unei anateme nejustificate şi nemeritate pe imaginea unor sporturi şi federaţii care îşi desfăşoară activitatea în mod onest şi care îndeplinesc toate obiectivele sportului de performanţă, beneficiu social-educativ şi de îmbunătăţire a stării de sănătate pentru populaţie, precum şi promovarea unei imagini pozitive pentru România. Provocarea unui asemenea scandal artificial creat, învrăjbirea sporturilor în felul acesta este inadmisibilă şi aduce mari prejudicii de imagine acestui domeniu frumos al sportului de performanţă, putând duce la îndepărtarea de sălile de antrenament a mii de tineri.
SR: Ce părere aveţi despre propunerea MTS de a premia doar un singur Campionat European şi Mondial pe an, pe probă?
AZ: O propunere foarte corectă. Sunt federaţii internaţionale care organizează mai multe Campionate Europene şi Mondiale anual pe aceleaşi probe din dorinţa de se dezvoltă cât mai mult la nivel mondial şi de a atrage cât mai mulţi sportivi. Nu este rău deloc, ci din contră, beneficiul atragerii a cât mai mulţi sportivi din cât mai multe ţări este extrem de important. Dar, în condiţiile economice actuale, a se premia anual de către MTS doar un singur Campionat European şi Mondial pe probă mi se pare o propunere corectă şi decentă. La fel cum mi se pare corectă şi propunerea lor de a premia doar cele mai bune trei rezultate pe probă sau pe categorie de greutate, indiferent de numărul de sportivi permis de către federaţia internaţională. Cu alte cuvinte, tu, ca federaţie, te poţi duce cu zece sportivi pe o probă sau pe o categorie de greutate, dar MTS-ul îţi va premia doar cele mai bune trei rezultate. Toate acestea sunt însă în stadiul de analiză şi discuţii.
SR: Vă mulţumim că aţi acceptat acest interviu şi sperăm ca MTS-ul să continue dialogul corect cu federaţiile în interesul sportului românesc şi al miilor de copii practicanţi de sporturi marţiale.
AZ: Deja ministrul Banicioiu ne-a arătat că este un politician cu experienţă, abordând calea analizei şi a dialogului cu specialiştii din domeniu, pentru a nu detona în mod pripit o „bombă” social-sportivă aşa cum i s-a propus iniţial. De asemenea, doamna Carmen Tocală are o abordare foarte obiectivă a situaţiei şi mi-a dat asigurări că cei din MTS nu îşi doresc altceva decât creearea unui cadru legal cât mai benefic pentru sporturile marţiale din România. Sunt convins că în urma unui dialog corect vor putea fi găsite soluţiile potrivite pentru că toate aceste tensiuni artificiale să dispară, lăsând loc revenirii unui climat propice obţinerii performanţei. Vreau ca în încheiere să fac precizarea că răspunsurile mele pe parcursul întregului interviu au avut ca scop doar prezentarea unei situaţii reale şi corecte a situaţiei sporturilor marţiale, fără să am nici cea mai mică intenţie de denigrare a sporturilor olimpice faţă de care am un respect deosebit şi de la care noi toţi avem multe de învăţat. Am dorit să arăt că şi în sporturile neolimpice există “viaţă”, şi aici sunt “oameni” pentru care trebuie să fie făcute legi bune care să-i sprijine, şi aici sunt sportivi excepţionali care nu merită în niciun caz să fie trataţi ca “sportivi second-hand”, ci, din contră, merită şi ei, ca şi cei olimpici, tot respectul poporului român.
FOTO: FR de Kempo.
* Articol publicat în numărul 40 (iulie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply