În decursul celor cinci ani de promovare a valorilor sportului românesc, mulţi sportivi de valoare s-au regăsit în paginile Sport Revolution. Fiecare cu povestea sa, cu profilul său şi personalitatea sa. Dar dacă ar trebui să aleg profilul ideal al sportivului român, acela ar fi cel al Cristianei Stancu. Nu doar seriozitatea sa dusă la „fanatism“, ferocitatea în luptă şi talentul de „războinic“ (tehnicitatea) o completează, ci şi maturitatea gândirii, curăţenia interioară, inteligenţa mult peste medie, abordarea sinceră şi în adevăr a vieţii, toate acestea într-o societate coruptă ce te îndeamnă la compromisuri şi falsitate. Peste toate acestea, o credinţă creştin‑ortodoxă deschisă, fără habotnicism, menită a-i da o forţă interioară aproape mistică. Dovadă stă în primul rând propria persoană, dar şi schimbările aduse în viaţa celor din jurul său.
Anii de început
Cel care mi-a insuflat dragostea pentru artele marţiale a fost tatăl meu care, încă de la o vârstă fragedă, a început să mă iniţieze pe această cale. La doar trei ani şi jumătate eram foarte entuziasmată de mişcările noi pe care le învăţam, însă atenţia nu îmi putea fi captată prea mult timp. Perseverent, tatăl meu a continuat antrenamentele cu mine, până la nouă ani, atunci când ne-am hotărât să încep un sport centralizat.
În căutarea unui sport ideal
Căutările intensive în care a fost angajată toată familia (eu, mama şi tata) au condus spre sala de arte marţiale de la parterul şcolii în cadrul căreia participam la cursurile de arte plastice, încă de la şapte ani. Astfel, am început să practic Kyokushin Karate şi Sei Budokai, stil în care am activat nouă ani. Duritatea stilului Kyokushin, însoţit de complexitatea Sei Budokai-ului, m-au construit ca fiind o luptătoare puternică, motivată, cu o viziune relativ extinsă asupra luptei. Acest lucru se datorează multidisciplinarităţii existente în sala în care am început artele marţiale.
În Japonia la 16 ani
La 16 ani, după câştigarea naţionalelor de Kyokushin (vremuri în care un titlu naţional era cu adevărat greu de obţinut), am fost selecţionată în echipa lotului naţional pentru a participa la Campionatul Mondial de la Tokyo, Japonia.
Victoria mea în Japonia nu a avut legătură cu rezultatul sportiv câştigat, ci cu modul în care am rezonat cu o lume nouă, necunoscută, pe care o întrezăream doar prin televizor.
Prima persoană pe care am cunoscut-o acolo a fost Ray Sefo, o legendă vie a kickbox-ului şi a K1-ului, cu care am avut onoarea să păstrez legătura şi să leg o prietenie deosebită. De asemenea, am cunoscut echipa de antrenori a unor sportivi ca Francisco Filho sau Glaube Feitosa şi să devenim prieteni de asemenea. Faii Falamoe sau Jayson Vemoa sunt câteva din numele mari pe care le-am cunoscut. Întâlnirea cu aceşti profesionişti, care îşi făcuseră o carieră din luptă, m-a determinat să cred că acest vis poate deveni realitate şi să urmez aceeaşi cale.
Dezideratul a devenit de atunci să îmi construiesc o carieră de luptătoare profesionistă şi, mai ales, să fiu o persoană cu un caracter valoros şi cu principii sănătoase, lucruri pe care mi le-au inspirat cei deja ajunşi în vîrful piramidei.
Am mai concurat de două ori în Japonia de atunci, reuşind să ocup un loc 8, iar ultima oară, împreună cu Federaţia Română de Kempo, să cuceresc medalia de bronz.
Începuturile MMA-ului amator
Concursurile de Sei Budokai au însemnat adaptarea într-un sistem dur, asemănător MMA-ului.
În paralel, participam şi la antrenamente de muay thai, alături de Claudiu Osman, şi la stagii internaţionale susţinute pe portughezul Joze Fortes, campion mondial în Thailanda.
Noi antrenori şi Federaţia Română de Kempo
La mijlocul anului 2009, am început colaborarea cu Paul Kasprovschi (primul campion european de Kyokushin Karate) şi apoi cu Tiberiu Florescu (multiplu campion naţional în diverse sisteme de contact şi medaliat la concursuri internaţionale de Kyokushin Karate). Întâlnirea cu ei a fost una providenţială.
Astfel, am făcut trecerea înspre Federaţia Română de Kempo, condusă de prof. Amatto Zaharia, care mi-a oferit un cadru propice pentru a mă dezvolta ca luptătoare de MMA.
Alături de Kempo, pe lângă multiple titluri naţionale, europene şi mondiale, am câştigat, în anul 2012, la Tallinn-Estonia, titlul mondial MMA semipro, fiind premiată de legenda PRIDE, Igor Vovchanchin.
Odată cu Federaţia Română de Kempo mi-am îmbogăţit existenţa, cunoscând o mulţime de luptători şi persoane de calitate, ceea ce m-a făcut să cred că profesionalismul pe care l-am cunoscut în Japonia poate fi însuşit cu succes şi de români.
Întâlnirea cu lotul feminin de box
În anul 2012, deoarece nu aveam partenere de antrenament, prin ajutorul Sport Revolution, am ajuns la lotul naţional de box, condus de Adrian Lăcătuş.
Am avut o şansă unică, având în vedere că în numai şase luni Mihaela Lăcătuş avea să concureze la Olimpiada de la Londra, iar eu am putut s-o observ la antrenament şi să-i fiu una din partenerele de sparring.
Alături de ea, le-am cunoscut pe Stela Duţă, Luminiţa Turcin şi Florina Radu, campioane ale boxului românesc, alături de care am muncit şi evoluat.
Jiu-Jitsu şi lupta la sol
Dacă pe partea de striking (lovituri), împreună cu antrenorii mei am reuşit să construim o bază redutabilă, partea de luptă la sol trebuia îmbunătăţită. În cadrul unui seminar la Cluj-Napoca, susţinut de Valentino Petrescu (campion MMA, stabilit în Anglia), l-am cunoscut pe Mircea Cubleşan, viitorul meu antrenor de BJJ (Brazilian Jiu-Jitsu) şi luptă la sol. După o perioadă de antrenamente intense, am reuşit să câştig Cupa BJJ a Ardealului şi medalia europeană de argint în cadrul FILA (Federaţia Internaţională de Lupte Asociate), competiţie găzduită de F.R. Kempo prin Amatto Zaharia, la Bucureşti.
Sportul profesionist
La începutul anului 2014, la invitaţia lui Valentino Petrescu, am mers în Anglia pentru un cantonament de două săptămâni, susţinut de Horia Rădulescu, probabil cel mai titrat antrenor român de kickbox.
În această perioadă am avut plăcerea să fac cunoştinţă cu lumea profesionistă a kickbox-ului şi MMA-ului , să învăţ lucruri noi despre metode şi principii de antrenament, dar şi să îmi verific deja cunoştinţele dobândite.
Campionatul European de box şi maestrul Virgil Făşie
La iniţiativa unică a antrenorilor de lot Adrian şi Mihaela Lăcătuş, am fost selecţionată să particp la categoria 69 kg la Campionatul European de Box, desfăşurat la Bucureşti.
Fără niciun meci de box oficial la activ, această alegere a antrenorilor a trezit multe suspiciuni şi critici.
Totuşi, ei mi-au acordat încredere şi sprijin. Alături de noul meu antrenor de box, Virgil Făşie, am avut la dispoziţie o lună pentru a ne pregăti cât mai temeinic pentru această nouă provocare.
Deşi cu o accidentare serioasă, care a îngreunat substanţial drumul până la Campionat, am reuşit să cucerim bronzul european şi să ne calificăm la Campionatul Mondial din Coreea de Sud (care se va desfăşura în noiembrie 2014).
Această medalie a fost un rezultat dobândit cu dificultate, având în vedere că în primul meci am întâlnit-o pe ocupanta locului 5 mondial, în al doilea meci pe campioana mondială, iar în semifinală, o participantă la Jocurile Olimpice.
Federaţia Română de Kempo şi Federaţia Română de Box
Doresc să continui să boxez în vederea participării la Jocurile Olimpice de la Rio. În acelaşi timp, îmi doresc continuitatea în MMA-ul mondial pentru a putea accede în UFC (Ultimate Fighting Championship), cea mai cunoscută platformă de MMA profesionist.
- Anul viitor împlinesc 15 ani de activitate sportivă
- Absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Secţia Artă Sacră
- Hobby-uri: literatura rusă, limbi străine, cultura japoneză
- Obiective: participarea la Jocurile Olimpice din 2016, titlu mondial pro în MMA
- Luptători preferaţi: Mike Tyson, Fedor Emelianenko
- Motto: „Cele mai crâncene înfrângeri sunt renunţările la vis“
Antrenori:
- Box – C.S. Virgil Domneşti şi C.S.A. Steaua – Virgil Făşie
- Lot naţional: Adrian Lăcătuş, Mihaela (Cijevschi) Lăcătuş
- MMA – Combatant MMA Club, Tiberiu Florescu
- Kempo-MMA, Lot naţional: prof. Amatto Zaharia
- Jiu-jitsu şi grappling: BPT România, Mircea Cubleşan
- 2008-2009 – COMPONENTĂ A LOTULUI ROMÂN DE KYOKUSHIN KARATE
- 2010 – prezent – COMPONENTĂ A LOTULUI NAŢIONAL DE KEMPO
- 2014 – prezent – COMPONENTĂ A LOTULUI NAŢIONAL DE BOX FEMININ
Leave a Reply