Câți dintre dumneavoastră vă aduceți aminte de Robin Hood, celebrul arcaș englez, devenit personaj de povești, de desene animate, filme, benzi desenate sau piese de teatru? Nu există epocă în care acest personaj să nu fie prezent, aproape orice copil crescând cu aventurile curajosului arcaș. Ei bine, Robin Hood l-a inspirat și pe Horia Moraru (50 de ani), profesor la Facultatea de Jurnalism din București, care s-a apucat de tir cu arcul din întâmplare și care a devenit campion național la doar un an după ce a deprins tainele acestui sport.
Horia Moraru predă cursuri de televiziune la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Deși programul de la facultate este destul de încărcat, profesorul își găsește mereu timp pentru a trage cu arcul, un sport pe care l-a descoperit acum șase ani, pe când se afla în Anglia, ]ntr-o vizită la familia sa. “M-am apucat de acest sport din greşeală (râde). În Anglia am prins drag de tir, mai mult din joacă. Era o vreme ploioasă, lumea se pregătea să plece acasă dintr-un parc de distracţii şi am rămas eu în spaţiul amenajat pentru trageri cu arcul. Am primit mai multe săgeţi, că tot n-avea omul clienţi şi aşa am început. La câteva zile distanţă, am mers în Nottingham şi acolo am tras într-o sală special amenajată. Anglia a fost catalizatorul pentru cariera mea de trăgător cu arcul”, mărturisește Horia Moraru.
După experiența din țara lui Robin Hood, tirul i-a acaparat profesorului existență, devenind ca un drog. În afara orelor petrecute cu studenții la facultate, Moraru își petrecea timpul liber în săli sau pe terenurile special amenajate în București pentru tir cu arcul. “Când am revenit în România, i-am înnebunit pe colegii mei de la facultate. Cineva care m-a văzut atât de pasionat mi-a transmis coordonatele unui loc de trageri cu arcul. La început, am tras în sală, unde am fost de câteva ori, după care am văzut şi terenul din aer liber. Acolo l-am cunoscut pe Relu Robu, antrenor de tir cu arcul, component al lotului olimpic de la Moscova, în 1980. El este un arcaş vechi, de la care am învăţat multe”, își amintește dascălul.
Campion național la scurt timp de la debut
Pasiunea atât de pătimașă pentru tir l-a făcut pe Horia Moraru să-și canalizeze toate energiile către acest sport. După doar o lună de antrenamente, Moraru a participat la Cupa României de la Aninoasa, competiţie care se desfăşura în acelaşi timp cu „Trofeul Minerul”. Atunci a fost înscris în concurs la categoria arc tradiţional (n.r. orice arc făcut dintr-o bucată, care nu dispune de elemente ajutătoare). A fost legitimat din scurt pentru a primi drept de participare și a putut să tragă (în 2008). Cea mai mare performanță a carierei avea să vină, însă, în 2009, atunci când a devenit campion național la tir tradițional. “A fost primul meu concurs la care am participat. Totuşi, la 45 de ani, la un an după ce m-am apucat de tir, am ieşit campion naţional, rezultat care a fost uimitor pentru mine. Sunt foarte mândru de acest titlu câştigat în 2009, la Oradea. Oradea e un oraş cu tradiţie în tir cu arcul şi pentru mine faptul că i-am bătut pe orădeni la ei acasă a însemnat foarte mult”, precizează Moraru, care explică, totodată, de ce tirul cu arcul este atât de slab dezvoltat în România. “Federația noastră este recunoscută de minister, dar bugetul ei e foarte mic. Ca să pregăteşti un sportiv într-un ciclu olimpic e nevoie de o sumă de până la 200.000 de euro. Dar federaţia n-are nici măcar 100.000 de euro buget anual. Fiecare se pregăteşte pe barba lui pentru că nimeni nu are bani să-i asigure nici măcar medaliile pentru concursuri, vă daţi seama în ce situaţie se află acest sport”, mai spune cu regret Moraru.
Deși are 50 de ani, Horia Moraru simte că încă îl mai țin puterile să contine căutarea țintei cu săgețile. E drept, tirul cu arcul este un sport permisiv, care nu necesită o condiție fizică chiar atât de dezvoltată, la fel cum se întâmplă în cazul atletismului, spre exemplu. Din acest motiv, în acest sport există și practicanți octogenari. “Am de gând să concurez cât mă ţin balamalele. Nu mai pot să merg la toate competiţiile pentru că m-a lovit foarte tare criza. De obicei, merg la competiţiile din Bucureşti şi la cele de la Aninoasa, un loc de care sunt legat sufleteşte. La Aninoasa am luat prima mea medalie, pe care, între timp, am donat-o. Dar acest sport este minunat pentru că poate fi practicat la orice vârstă. Spre exemplu, la 74 de ani, o sportivă a câștigat titlul olimpic la Sydney, în 2000. Din câte știu eu, acum doi ani, adică la 86 de ani, încă mai trăgea”, povestește Moraru.
Tirul cu arcul, un sport scump
Chiar dacă la prima vedere pare un sport accesibil oricui, tirul cu arcul, în funcție de nivelul la care este practicat, poate deveni foarte costisitor. La nivel profesionist, un echipament complet poate ajunge să coste chiar și 3.000 de euro, ceea ce îi determină pe unii practicanți să-și confecționeze singuri arcuri și săgeți. “Sunt foarte mulţi nebuni în România atât de pasionaţi încât îşi fac singuri arcul, şi-l confecţionează singuri. Asta implică timp şi costuri. Sunt oameni care umblă prin toată ţara să adune lemne pentru a-şi face arcul. Costurile sunt destul de mari pentru cineva care îşi confecţionează un arc, dar categoric acestea sunt mult mai mici decât dacă ar cumpăra acelaşi arc din magazin. Tot echipamentul meu la început (arc, coardă, săgeţi, mănuşile de protecţie) a costat aproximativ 150 de euro. Una peste alta, un arc tradiţional costă între 100 şi 1000 de euro. Arcurile de competiţie costă foarte mult, ajung până la 2000 de euro, iar echipamentul complet atinge poate şi 3000 de euro”, remarcă Horia Moraru.
ŞTIAŢI CĂ?
Aninoasa e singura bază sportivă din România care are terenuri de tir cu arcul. Acest oraș din județul Hunedoara are un complex sportiv construit în anul 1980, care s-a păstrat până astăzi. Acum, mai există doar trei centre importante de tir în România: Aninoasa, Iaşi şi Suceava. Pe vremuri, nu doar Aninoasa era un centru important pentru acest sport, ci și cluburile de tradiţie precum Steaua, Dinamo, Olimpia, care aveau secții de de profil. Însă, acestea s-au desființat între timp, ceea ce explică încă o dată starea deplorabilă a tirului cu arcul din România, situație recunoscută și de Horia Moraru: “Mai multe ediţii anterioare ale Campionatelor Naţionale s-au desfăşurat în sălile de sport ale unor şcoli. Nu există o bază sportivă unde să putem trage, concurăm pe unde apucăm. Au fost ani de zile în care am tras pe holurile unor şcoli până noaptea târziu.”
Palmares Horia Moraru: campion național în 2009, vicecampion naţional în 2009, 2010 şi 2011, medalie de bronz în 2012, plus o medalie de bronz la Masters
La nivel mondial, cel mai bun rezultat obținut de un român a fost locul patru la juniori, la arc olimpic, de către Răzvan Marcu, performanţă recunoscută inclusiv de FITA (Federaţia Internaţională de Tir cu Arcul)
Tirul cu arcul este un sport dominat de asiatici. Chinezii, coreeni, mongolii sau turcii se mândresc cu rezultate de excepție la arc tradiţional. La nivel european, în acest sport contează italienii, francezii şi maghiarii. “România, în Europa, e undeva la coadă acum. Înainte îi învăţam pe turci cum să tragă cu arcul, acum ne-au cam luat-o toţi înainte” – Horia Moraru.
FOTO: arhivă personală
