Au trecut cinci ani de când revista Sport Revolution a văzut pentru prima dată lumina tiparului. Au fost cinci ani efervescenţi, şi cu bune, şi cu rele, cinci ani de muncă asiduă a unei echipe de temerari, o echipă animată de idealul perfecţiunii. În toată această perioadă, în care revista a apărut lună de lună, fără vreo întrerupere, am făcut multe sacrificii pentru a fi mereu în slujba sportului românesc, aşa cum am promis încă de la început. N-am făcut niciodată rabat de la normele eticii jurnalistice şi am încercat, pe cât posibil, să construim o imagine frumoasă a sportului, nu să-l demonizăm, aşa cum fac alţii. Totuşi, când a fost cazul, nu am ezitat să combatem şi să criticăm abuzurile şi abaterile grave de la normele de conduită morală şi legală.
Am ţinut aproape de sportivi, antrenori şi conducători, pentru că ei sunt cei care dau culoare sportului. Munca lor de zi cu zi a însemnat şi munca noastră. Împreună am format o echipă, care rezistă de cinci ani şi care ne placem să credem ca va rezista mult timp de acum înainte. Nu am dat înapoi niciodată, chiar dacă am întâmpinat multe obstacole. Am vrut cu orice preţ să ne urmăm dezideratul asumat de la început: revoluţionarea sportului românesc.
Unii ne admiră, ne respectă şi ne apreciază pentru munca şi eforturile depuse, alţii au încercat mereu să ne obstrucţioneze, să ne pună beţe în roate. În ciuda oricăror obstacole, am ţinut capul sus şi am mers mai departe, spunându-ne că e greu să mulţumeşti pe toată lumea. Şi pe bună dreptate!
De când Sport Revolution a apărut în peisajul mass-media din România, nu multe s-au schimbat în sportul românesc. Tenisul, de pildă, se bucură de un reviriment puţin scontat în urmă cu cinci ani. Artizanul acestei ascensiuni este, fără îndoială, Simona Halep, o tânără de 22 de ani, care a răsărit din neant şi care a devenit un brand de ţară asemenea lui Hagi, Năstase sau Nadia Comăneci. În ciuda acestui urcuş impresionant, există totuşi români care minimalizează performanţele „ţărăncuţei” Simona Halep. Un clasic în viaţă, exemplu de moralitate al societăţii româneşti, dispreţuieşte parcursul acestei tinere jucătoare de tenis care a uimit lumea. Dar, aşa cum scriam mai sus, e greu să fi întotdeauna pe placul tuturor. Cert este că acest individ este o minoritate, o cantitate neglijabilă, care trebuie ignorată.
Pe de altă parte, Alin Petrache i-a luat locul lui Octavian Morariu la conducerea COSR, ANST-ul s-a transformat în minister în fruntea căruia s-au perindat deja doi miniştri. În rest, toate-s vechi şi nouă toate! Bazele sportive se degradează pe zi ce trece, multe cluburi sportive sunt în pragul colapsului finaciar, mulţi sportivi se zbat în anonimat ca peştele pe uscat. Puţini sunt cei cărora le pasă şi au intenţii bune şi mulţi sunt cei pe care soarta sportului românesc nu-i interesează. În ciuda acestui climat instabil şi imprevizibil, noi am rămas alături în toţi aceşti cinci ani. Ne dorim să contruibuim în continuare la revoluţionarea sportului românesc! Suntem o voce, care contează şi va conta şi de acum înainte! Pentru că, vorba Poetului, „toate-s vechi şi nouă toate”, dar răzbeşte cine poate.
Leave a Reply